Acuzatii deosebit de grave sunt aduse pietei „Artizante” din Paulesti de catre doi tineri antreprenori care au fost evacuati ilegal din spatiul inchiriat in incinta pietei.
Bănicioiu, „paradit” doar cu denunțul lui Cocoş. Victor Ponta dezvaluie cum a fabricat DNA dosarul ex-ministrului Nicolae Banicioiu, achitat in prima instanta: „Pro Romania si PMP trebuiau eliminate din Parlament”Este vorba despre Andreea si Florin, fondatorii brutariei artizanale „Miez”, despre care cei care le-au cumparat produsele de panificatie au numai cuvinte de lauda.
Surse/ Licitație măsluită, la CJ Prahova: Vicele Cristian Apostol a dat ordin ca firma unei foste consiliere PNL să câştige transportul de persoane în PrahovaCosmarul prin care trec, astazi, cei doi antreprenori a inceput in luna august, cand au anuntat ca doresc sa rezilieze contractul de inchiriere al spatiului in care isi comercializau produsele de panificatie. Motivul care a dus la decizia chiriasilor de a parasi piata „Artizante” a fost legat de numarul tot mai scazut al clientilor care viziteaza piata din Paulesti si de imaginea aflata in declin major a pietei.
Hidro Prahova continuă să îşi bată joc: Mii de prahoveni, lăsați fără apă potabilă. De vină e… seceta!Andreea, co-fondatoarea brutariei „Miez” a povestit ca patronul pietei „Artizante”, Andrei Severin, a incercat sa le impute penalitati si asa-zise datorii, pentru a se razbuna ca cei doi au dorit rezilierea contractului. In plus, tot la comanda lui Severin, toate bunurile si utilajele apartinand brutariei au fost confiscate ilegal, cei doi antreprenori fiind evacuati in baza unor clauze abuzive din contractul de inchiriere.
Potrivit Andreei Caretu, amenintarile au atins culmi si mai inalte atunci cand Andrei Severin le-a spus ca intentioneaza sa le „fure” brand-ul „Miez”, utilajele confiscate ilegal urmand a fi predate urmatorului chirias.
Redam mesajul integral postat pe pagina brutariei de Andreea Caretu:
„Dragi prieteni ai brutăriei Miez,
Vă scrie Andreea, sufletul acestei brutării. Sunt nevoită să fac un anunț teribil.
BRUTĂRIA MIEZ A FOST CAPTURATĂ de către proprietarii spațiului pe care l-am închiriat la Păulești. În cursul zilei de joi am fost evacuați abuziv din spațiu și ne-au fost sechestrate toate bunurile și utilajele. Decizia de evacuare a fost emisă ilegal de către proprietari, prin încălcarea prevederilor contractului și a legilor în vigoare și nu este susținută de un ordin judecătoresc.
Proprietarii își susțin faptele pe vina noastră de a nu fi plătit două facturi, ce reprezintă penalități emise de către ei în urmă cu câteva zile, ca pedeapsă pentru cererea noastră de reziliere a contractului înainte de termenul prevăzut – reprezentând 12 chirii și penalități de întârziere în valoare de 1% pe zi. De asemenea pe o clauză din contract care spune că ne pot evacua dacă ”suntem în culpă”.
Aceste facturi sunt restante abia în trei săptămâni și au fost oricum respinse de către noi ca lipsite de eficacitate juridică, urmând ca instanța să hotărască ce și cum mai avem de plătit.
În urmă cu o lună, pe data de 20.08, am trimis proprietarilor o notificare de reziliere cu data de 1 noiembrie, în urma căreia au început o serie de negocieri pentru eșalonarea plăților facturilor restante. Am fost însoțiți în acest proces de avocat, iar intenția noastră a fost una de soluționare amiabilă.
S-a încercat inventarea multor costuri suplimentare, care nu au putut fi însă dovedite. În ultimă instanță, au recurs la aceste penalități. Totul pentru a ne ține captivi.
Miercuri, pe 18.09, am primit o notificare de reziliere unilaterală a contractului, prin care ni se comunica că avem 5 zile până la încheierea contractului, că trebuie să plătim facturile restante în 15 zile, inclusiv cele două despre care am vorbit mai sus (care însă în fapt au data restanței 10.10) și au copiat un articol din acest contract abuziv, în care spun că dacă se întâmplă nu știu ce rele, pot prelua spațiul și ne pot evacua. În aceeași zi noi am achitat toate facturile restante reprezentând chirii și utilități și apoi am respins ca fiind nelegal acest act, bazându-ne pe faptul că încheierea contractului era deja stabilită cu acordul părților pentru data de 1.11.
A doua zi, ne-am mobilizat pentru a dezmembra cuptoarele și a împacheta brutăria și pentru a ne lua totul de acolo începând cu ora 15. Nu mai puteam îndura nicio zi în acest loc. La ora 14, s-a intrat la noi în spațiu, echipajul venit de la Sibiu pentru dezasamblarea cuptoarelor a fost oprit din lucru și am fost goniți. Am chemat poliția, care nu a putut decât „să constate”, „fiind vorba de un caz civil”. S-au schimbat ialele, iar magazinul nostru a fost sigilat cu un soi de banner.
Aș vrea să menționez că în tot acest timp, mai fățiș sau din zvonuri plantate de angajații pieței, s-a prefigurat dorința mare a proprietarului Severin Andrei Buzilă de a ne confisca măcar parte din utilaje și a le oferi „următorilor” chiriași. Mi-au fost convocați abuziv angajații în timpul programului și fără a fi înștiințată, pentru a participa la interviuri cu „următorii patroni”, iar mie acest domn mi-a transmis fățiș faptul că urmărește ca brandul Miez să devină al său.
Anul acesta a fost foarte greu pentru noi. Mutarea noastră a fost motivată de o serie de factori despre care voi vorbi mai mult cu o altă ocazie. Eu și Florin, partenerul meu, am crezut atunci că facem ce e mai bine pentru brutărie și pentru noi, ca familie. Dar am greșit foarte tare.
Proiectul minunat care trebuia să fie Piața Artizante, s-a dovedit a fi de fapt doar o idee bună, implementată foarte prost. Am avut mare încredere în vorbele unor oameni care ne-au promis că vom face parte dintr-o piață deosebită, „ca la Copenhaga”, unde se va găsi o diversitate de produse artizanale de cea mai bună calitate, un loc pentru care să se merite oricând să faci un drum din Ploiești, sau chiar de mai departe. În luna aprilie însă, lângă magazinul nostru s-a deschis un magazin uriaș chinezesc cu cele mai ieftine produse din plastic, partea cu „premium” s-a dus gradual și iremediabil, tot mai în spate, dar ni s-a explicat că acest magazin „va produce trafic”.
În primele 3-4 luni, vânzările au arătat ceva mai bine decât acum, căci mulți oameni au venit din curiozitate, să vadă ce e cu această piață. Pe atunci aveam încă credința că lucrurile o vor lua din loc ușor, ușor. Din păcate, oferta fiind una limitată, nu mulți dintre aceștia au rămas fideli pieței și pe măsură ce o parte dintre magazine au început să se închidă, tot mai puțini s-au întors. Vânzările noastre au stagnat până în luna aprilie, nici vorbă de creștere, iar din luna mai au început să o ia vertiginos în jos, în acord cu prestigiul în scădere al pieței.
Noi din luna iunie am început să avem cash flow-ul tot mai îngreunat, căci în mai ni s-au terminat toate resursele, nu am mai putut ajuta firma cu nimic „de acasă”, așa că am început să ne blocăm. Am avut popriri între 11 și 26 iulie, între 30 iulie 18 august, între 28 august și 18 septembrie, o situație cumplită prin care nu am mai trecut vreodată. Firma a încasat în lunile iulie și august în piață mai puțin de jumătate din cât i-ar fi trebuit să fie break even.
În acest context, am rămas cu destule facturi restante și către piață, este vorba despre facturi reprezentând chirie și utilități. În august, până la ridicarea popririi, am avut facturi neplătite din iunie.
Vara aceasta a început să ne devină tot mai clar că trebuie să ne mutăm. În iulie, și eu și Florin eram deznădăjduiți. Cu ce bani să facem asta, cu ce ne mutăm, cu ce ne renovăm, cu ce plătim o nouă garanție? Părea imposibil. Simțeam că suntem pe cale să pierdem tot ce am clădit în ultimii opt ani. Am ajuns foarte jos emoțional. Tot efortul ultimelor luni fusese în zadar. Nu făcusem decât să muncim să reconstruim brutăria și apoi să supraviețuim, copiii noștri au avut parte de cel mai plictisitor an din viața lor și de părinți mai mereu stresați și irascibili. Eram obosiți fizic și emoțional la pământ.
Am reușit să ne adunăm până la urmă și ne-am hotărât că vom lupta, că vom cere ajutorul și vom răzbi. Ne-am dat seama că ceea ce știm noi să facem cu mâinile noastre și refuzul nostru de a face compromisuri, sunt mai presus de cifrele roșii din contabilitate. Și ne-am dat seama că am strâns o comunitate incredibilă în jurul nostru și că suntem sprijiniți și iubiți din toate părțile.
*
Postarea aceasta trebuia să fie despre altceva, căci pregăteam de ceva vreme momentul unui anunț important, legat de întoarcerea noastră la București. După un an extrem de greu la Păulești, v-am fi cerut ajutorul pentru a ne reclădi brutăria într-un spațiu nou, am fi purtat un dialog despre lucrurile frumoase pe care urmează să le împărtășim cu voi în viitor și am fi plănuit împreună.
În schimb, suntem nevoiți să vă informăm despre o situație complet nedreaptă și de-a dreptul absurdă și să vă expunem chestiuni juridice și financiare și tot felul de fapte reprobabile ale unor șarlatani. Îmi este foarte greu să vorbesc despre lucrurile astea, planul meu era să nu pângăresc povestea Miez făcând publice toate aceste mizerii. Aș fi vrut ca în curând să pot declara capitolul acesta încheiat și să mă uit cât mai rar înapoi, cel mai bine deloc.
Am ajuns însă într-un punct în care nu se poate să nu vă vorbesc, căci avem nevoie de ajutor, avem nevoie să punem presiune în toate direcțiile pentru a ne putea muta și a reporni brutăria.
Noi ne luptăm juridic pe toate căile și cu siguranță vom avea câștig de cauză, dar lucrurile acestea se pot tărăgăna. Dată fiind situația mai mult decât delicată în care se află firma în acest moment, este foarte important să nu stăm prea mult pe tușă.
Ajutați-ne să facem informația să circule și să salvăm brutăria Miez!”, este mesajul transmis de Andreea Caretu.
