Pe aceeași stradă din Dobroiești, locuiesc zeci de familii din același oraș din China. Toţi sunt prieteni sau rude. „Noi avem cele mai multe, 30 de persoane din familia mea sunt aici în românia, face afacere”, a declarat Yun Yun Zhou, antreprenor chinez. Povestea lor a început în anii ’90, când România a devenit pentru chinezi o piaţă bună de desfacere. Așa a hotărât familia Zhou să vină în România. Au împrumutat de dolari de la bancă și în 1993, tata a sosit la București să vândă… chinezării. Un an mai târziu, îl urma și mama. „Prima zi a venit, a doua zi merge la piața, oamenii învățat pe ea nu trebuie să zice nimic, doar 2000, și ea când a fost acolo 2000, 2000, a vândut chiloței”, a declarat Yun Yun Zhou, antreprenor chinez. „Eu la drumul taberei în vale, în 94 venea acolo și tot 2000 2000″, a declarat Xingdan Chen, mama lui Yun Yun Zhou.
Bănicioiu, „paradit” doar cu denunțul lui Cocoş. Victor Ponta dezvaluie cum a fabricat DNA dosarul ex-ministrului Nicolae Banicioiu, achitat in prima instanta: „Pro Romania si PMP trebuiau eliminate din Parlament”La scurt timp, lucrurile au început să meargă tot mai bine pentru familia Zhou. Ofereau tot ce-și doreau românii în anii ’90: să cumpere, să aibă, în sfârșit. Și-au deschis un magazin în complexul Europa și făceau comerț direct cu China. După 2000, rolul chinezilor a devenit și mai important. Ei au reprezentat primul val de muncitori străini care au luat locul românilor când au plecat în Europa. Dar odată cu criza din 2008, familia Zhou a pierdut tot. A fost o lovitură puternică pentru întreaga comunitate. În acei ani, fără loc de muncă și fără bani, sute de chinezi protestau dormind pe străzi în București, în faţa ambasadei Chinei.
Surse/ Licitație măsluită, la CJ Prahova: Vicele Cristian Apostol a dat ordin ca firma unei foste consiliere PNL să câştige transportul de persoane în PrahovaPe umerii lui Yun Yun a căzut greul. Ca să supravieţuiască, a deschis aici o agenţie de turism pentru oamenii de afaceri din China. Apoi, a dezvoltat un lanț de magazine și restaurante cu specific chinez. A luat cuțitul și tigaia și și-a amintit tot ce o învățase bunica din China. „Mie place foarte mult făcut mâncare. Eu cu bucătarul împreună, vedem care meniu vinde mai bine. Noi clienta noastră este români principală”, a declarat un Yun Yun Zhou, antreprenor chinez. În cei aproape 20 de ani care au trecut de la aceste imagini, chinezii și-au câștigat un statut important pe piața de afaceri de la noi. Azi, în România sunt de firme cu capital chinezesc, în valoare de aproape un miliard și jumătate de lei. De la fabrici de piese auto sau de cărămizi, până la companii de top.
Hidro Prahova continuă să îşi bată joc: Mii de prahoveni, lăsați fără apă potabilă. De vină e… seceta!„Nu știu de ce multe români zice că România nu este bine, mie place foarte multe”, a declarat a declarat Yun Yun Zhou, antreprenor chinez. „Noi mereu cred că am fost vestul altcuiva, nu ne-am dat seama noi mereu de chestia asta, pentru că ne uitam noi tot timpul foarte mult în vest, așa că păream în est, dar estul este mult mai mare decât noi. Suntem acum un vest ceva mai itneresant pentru acești migranți”, a declarat Radu Umbreş, antropolog. Pentru chinezi, România a fost vestul visat, așa cum este acum și pentru srilankezi sau nepalezi. Sute de mii de asiatici au venit în ultimii ani aici. Așa cum românii se chemau unii pe alții spre vest, așa se cheamă astăzi muncitorii din est la noi. Pentru unii va fi temporar. Pentru alții va începe astfel, dar se va transforma în definitiv.
„Poate un motiv să rămână aici al acestor migranți e să-și înceapă o școală aici, să investească niște bani în piața românească de capital și să înceapă să privească România nu doar ca pe o vacă de muls ci încet ca o posibilă locație pentru existența lor”, a declarat Cristian Păun, profesor de economie. După mai bine de zeci ani petrecuți în România, Yun Yun și-a dus bunicile înapoi în China ca să moară acolo. Dar pentru ea, nu mai e sigură că va face la fel. Rădăcinile rămân cât mai ai pentru cine să te întorci la ele. Iar România va trebui să decidă dacă e suficient de deschisă încât să devină noua rădăcină a unor oameni cu nume noi, cu limbi care sună altfel, cu chipuri și obiceiuri diferite.
