Care este forma corectă de plural a cuvântului "pui". Mulți români greșesc

De-a lungul timpului, poate și tu ai observat faptul că limba română nu este deloc una ușoară, așa cum pare. Este posibil ca și tu să fi auzit de multe ori, pe cineva care pronunță cuvintele într-o cu totul altă formă. Iată că una dintre cele mai comune greșeli din vocabularul nostru este legată de folosirea corectă a formei de plural a cuvântului „pui”.

Bănicioiu, „paradit” doar cu denunțul lui Cocoş. Victor Ponta dezvaluie cum a fabricat DNA dosarul ex-ministrului Nicolae Banicioiu, achitat in prima instanta: „Pro Romania si PMP trebuiau eliminate din Parlament”

Există o mulțime de cuvinte în limba română care nu au formă de plural. Asta se întâmplă în cazul cuvintelor denumite substantive defective de plural. Pe lângă altele, mulți se confruntă cu o problemă des întâlnită, și anume pluralul cuvântului „pui”.

Surse/ Licitație măsluită, la CJ Prahova: Vicele Cristian Apostol a dat ordin ca firma unei foste consiliere PNL să câştige transportul de persoane în Prahova

Forma corectă de plural a cuvântului „pui”

Este foarte posibil că și ție ți s-a întâmplat și ție că forma de plural a substantivului ”pui” să îți dea bătăi de cap. Acest cuvânt se numără printre cele mai comune greșeli făcute de români.

Hidro Prahova continuă să îşi bată joc: Mii de prahoveni, lăsați fără apă potabilă. De vină e… seceta!

Ei bine, dacă vorbim de pluralul cuvântului miere acesta nu există. Mai exact, „pui” este un cuvânt defectiv de plural și știm că în limba română există o mulțime de alte cuvinte fără formă de plural și care adesea îi pun în încurcătură pe vorbitori.

În acest fel, în cazul în care ne referim la alimente, smântână, oțet, ulei, sare, unt, lapte, piper, fasole, mazăre, sunt, de aemenea, defective de plural.

„PUÍ3, pers. 3 puieşte, vb. IV. Tranz. (Reg; despre păsări) A face pui1. [Var.: puiá vb. I] – Din pui1.(Dicţionarul explicativ al limbii române)„;

„PUI1, pui, , interj. I. 1. (De obicei urmat de determinări care indică specia) Pasăre, de la ieşirea din ou până la maturitate. ♢ Expr. Pui de cuc = bastard. Pui de bogdaproste = a) pui de găină (de obicei mai mic şi mai slab) care se dă de pomană la înmormântare; b) copil mic, prăpădit; copil al nimănui; bastard. 2. Spec. Pui1 (I 1) de găină; carnea gătită a acestei păsări. 3. P. gener. Orice animal de la naştere până la maturitate. ♢ Expr. Pui de viperă (sau de năpârcă) = om rău, viclean, primejdios. 4. Ou sau larvă de insectă. 5. Copil. ♢ Expr. Pui de lele = a) copil din flori, bastard; p. ext. derbedeu; b) bărbat afemeiat; c) femeie uşuratică, imorală. (Nici) pui de om = nici ţipenie, nimeni. (Fam.; adesea la voc.) Termen de dezmierdare folosit când vorbeşti cu sau despre un copil ori cu sau despre bărbatul iubit. (Urmat de prep. „de”, care introduce un nume de obiect, dă acestuia valoare de diminutiv) Pui de mămăligă. Pui de pernă. (Urmat de prep. „de”, care introduce diverse nume, conferă acestora valoare de superlativ) Pui de somn. Pui de bătaie. 6. Plantă tânără, puiet; ramură tânără care creşte din rădăcina sau tulpina unei plante; mlădiţă, lăstar. Spec. Vlăstar care răsare pe lângă tulpina porumbului, copileţ. 7. (Pop.; la pl.) Cusătură decorativă măruntă în formă de cruciuliţe pe pieptul, pe poalele şi pe mânecile cămăşilor ţărăneşti. (Reg.) Puncte de altă culoarepe fondul unei ţesături; picăţele. 8. Ambarcaţie mică cu vâsle, folosită pentru anumite servicii la bordul vaselor mai mari. II. Interj. (De obicei repetat) Strigăt cu care se cheamă puii1 (I 2) sau alte păsări de curte. – Lat. *pulleus (= pullus).(Dicţionarul explicativ al limbii române)„.