
Mutarea de la oraș la țară este adesea privită ca un vis idilic, în care liniștea naturii și aerul curat înlocuiesc haosul urban.
Totuși, pentru mulți români care au făcut acest pas, realitatea s-a dovedit a fi mult mai complicată decât s-ar fi așteptat, potrivit Adevarul.
Costurile ascunse, dificultatea adaptării la comunitățile rurale și provocările traiului în case vechi sunt doar câteva dintre problemele pe care le-au întâmpinat.
Viața la țară: un stil de viață provocator
Multe dintre casele bătrânești din satele României, deși fermecătoare la prima vedere, sunt dificil de locuit permanent.
Un utilizator al grupului „Mutat la țară – viața fără ceas” avertizează asupra dificultăților de încălzire a acestor locuințe, menționând că, dacă nu sunt într-o utilizare constantă, devin extrem de reci iarna.
De asemenea, grădinăritul, un vis pentru mulți orășeni mutați la sat, vine cu provocări financiare neașteptate, cum ar fi costurile pentru irigații sau protejarea terenului de animale sălbatice.
Dificultăți de integrare în comunități rurale
O altă provocare majoră este adaptarea la dinamica socială a satului. Spre deosebire de anonimatul urban, viața la țară implică interacțiuni frecvente cu vecinii, care pot fi fie binevoitori, fie sceptici față de noii veniți.
„Dacă ești perceput ciudat, ostentativ sau prea diferit, trebuie să fii un comunicator extrem de priceput”, avertizează un român mutat la sat. De asemenea, lipsa locurilor de muncă bine plătite în mediul rural face ca munca de acasă sau deplasările frecvente la oraș să fie singurele opțiuni viabile pentru cei care nu sunt pensionari.
Un alt aspect menționat frecvent de cei care s-au mutat la țară este invidia din partea localnicilor.
Un român mutat într-un sat de lângă Focșani afirmă că „invidia în zona rurală este un lucru garantat”. Unii vecini pot chiar să încerce să saboteze noii veniți, iar acest aspect poate fi o provocare greu de gestionat pentru cei obișnuiți cu viața urbană, unde astfel de situații sunt mai puțin frecvente.
Costurile ascunse ale renovării caselor bătrânești
Un alt obstacol major în calea unei vieți liniștite la țară este starea caselor vechi. Mulți cumpără astfel de proprietăți la prețuri aparent mici, doar pentru a descoperi ulterior că renovarea poate costa mai mult decât casa însăși.
Un român care a investit într-o astfel de locuință a relatat că a cheltuit peste de lei într-o perioadă de doi ani pentru refacerea acoperișului, izolarea termică, instalarea utilităților și renovarea interioară completă.
Pentru unii, cea mai bună soluție a fost construirea unei case noi de la zero. Corina, o mamă a doi copii, a ales să ridice o casă de lemn într-un sat de lângă Cluj-Napoca, pe parcursul a patru ani.
Deși procesul a fost dificil, rezultatul final a făcut ca toate eforturile să merite. Cu toate acestea, racordarea la utilități s-a dovedit a fi un proces greoi, iar mutarea definitivă a venit doar după multe sacrificii.