Cine este Cornel Bojan, colecţionarul de ARO! Se chinuie să ţină în viaţă exemplarele rămase

Rar mai vezi pe stradă un bătrân ARO, singura maşină românească sută la sută. Fabrica unde era produs a dat faliment acum 20 de ani, dar o mână de pasionaţi de maşini, îndrăgostiţi iremediabil de acest vehicul, se chinuie să ţină în viaţă exemplarele rămase. Printre ei, bucureşteanul Cornel Bojan (50 de ani) are în colecţia proprie nu mai puţin de 7 „bijuterii”.

Bănicioiu, „paradit” doar cu denunțul lui Cocoş. Victor Ponta dezvaluie cum a fabricat DNA dosarul ex-ministrului Nicolae Banicioiu, achitat in prima instanta: „Pro Romania si PMP trebuiau eliminate din Parlament”

La Salonul Auto Bucureşti 2023, în parcări sau aşteptând la stop, oriunde o văd, românii încă tresar când sunt în preajma vehiculului românesc de teren ARO.

Surse/ Licitație măsluită, la CJ Prahova: Vicele Cristian Apostol a dat ordin ca firma unei foste consiliere PNL să câştige transportul de persoane în Prahova

Bucureşteanul Cornel Bojan are şapte maşini ARO de diferite tipuri, dintre care cinci sunt în stare ­perfectă, iar două în „transformări”. În domeniul maşinilor vechi există artişti, fanatici şi comercianţi. El este cel mai cunoscut „artist” de ARO.

Hidro Prahova continuă să îşi bată joc: Mii de prahoveni, lăsați fără apă potabilă. De vină e… seceta!

Povestea unei pasiuni

„Maşinile ARO au prins vremuri grele, dar cu o istorie frumoasă. Eu am iubit vehiculul tatălui meu, un ARO 10 roşu. Hârtia că ne vine ARO a sosit la cutia poştală pe 8 martie 1982. Zeci de ani de atunci de Ziua Femeii, mama spunea că a fost cadoul tatei pentru ea. Când a luat-o tata nu avea benzină. A avut noroc că aveam vecini care nu prea mergeau cu maşinile lor, s-a făcut chetă şi s-au strâns 3 canistre, a mers cu neamurile cu alai să ia minunăţia. A venit cu ea şi eram primii care aveam aşa ceva din cartierul unde stăteam noi, Militari. Avea numărul 13-B-5961. Asta nu uit niciodată şi nu uită nimeni din familia mea”, îşi aduce aminte Cornel Bojan de parcă ar fi fost ieri.

Le recondiţionează cu piese originale

„A fost îngrijit aşa cum îşi îngrijesc pasionaţii obiectul adoraţiei, cum are un om grijă de un membru al familiei. Nu era un fier, nu era un mijloc de locomoţie, era ARO-ul nostru. Când n-a mai mers, tata a vrut să-l vândă la programul Rabla şi să ia Logan. L-a împiedicat băiatul meu cel mic, care a numit-o maşina copilăriei lui. Atunci am preluat-o eu şi am lucrat zi şi noapte la ea şi ceea ce a ieşit mă face mândru. Era acum 15 ani”, ne povesteşte Cornel Bojan.

„Am desfăcut toată maşina şi am refăcut tot, de la antifonat caroseria la schimbat toate piesele. La falimentul fabricii, rămăseseră depozitele pline şi găseai orice, trebuia doar să te pricepi. Apoi, am mai achiziţionat încă patru ARO, apoi încă două, de diferite tipuri şi le-am refăcut şi pe ele, ­le-am oblojit rănile, le-am făcut aşa cum erau odată. Totul original, totul ca şi cum ar fi ieşit acum din fabrică. Cred că din ultimii 15 ani, 12 ani mi-am petrecut în ele, lângă ele sau cu ele”, ne explică pasionatul.

Mândria lui Bojan este un ARO argintiu pe benzină de cmc cu motor Toyota şi aer condiţionat. Mai are un ARO 10 galben cu motor Renault de 1900 cmc, un ARO 10 Super Rally-Turbo albastru Diesel, tot de 1900 cmc, un ARO 11-4 verde, de 1700 cmc cu motor Renault, pe benzină, un ARO 324 argintiu de 2500 cmc cu motorizare Toyota Diesel şi un ARO 10 tot argintiu cu motor Renault de 1900 cmc, turbo Diesel.

Vânzarea care a «ucis» ARO

În cei 49 de ani de activitate, uzina ARO (Automobile Romania) Câmpulung Muscel a produs peste de autoturisme. Primul autoturism a fost ARO 24 în 1972. Era de producţie proprie românească, fără să fie inspirat de nici un alt model străin.

A urmat, începând cu 1980, fabricarea seriei ARO 10, acesta fiind şi ultimul model produs la Campulung.

În epoca de aur a fabricii, se lucra în 3 schimburi, iar fabrica ajunsese la o capacitate de autoturisme pe an.

Din anul 1994 s-a lucrat în 2 schimburi, iar capacitatea era de de autoturisme pe an. În septembrie 2003, statul a vândut, pentru preţul incredibil de doar de dolari, 68,7% din acţiuni companiei americane Cross Lander, deţinută de John Perez, un american născut în Cuba.

În contractul de privatizare erau prevăzute investiţii de 2 milioane de dolari în ARO, dar nici o investiţie nu a avut loc, iar echipamentul ARO a fost vândut.