
Sesizarea adresată Curții de Justiție a Uniunii Europene de către o judecătorie din România pe problema prescripției răspunderii penale a fost respinsă fiind considerată ca „vădit inadmisibilă”.
Sesizarea adresată Curții de Justiție a Uniunii Europene cu privire la prescripție, a fost respinsă. Instanța a întrebat CJUE dacă poate lăsa neaplicate deciziile Curții Constituționale din 2018 și 2022 privind prescripția.
Litigiul principal și întrebarea preliminară
„La 5 aprilie 2022, SNI a fost trimis în judecată, în fața Judecătoriei Câmpina (România), instanța de trimitere, pentru conducerea, la 11 iunie 2017, a unui vehicul fără a poseda permis de conducere, faptă prevăzută și pedepsită de articolul 335 alineatul (1) din Codul penal. Instanța de trimitere subliniază că termenul general de prescripție este, pentru infracțiunile de conducere fără permis de conducere precum cea în discuție în litigiul principal, de 5 ani, în conformitate cu dispozițiile coroborate ale articolului 154 alineatul (1) și ale articolului 335 alineatul (1) din Codul penal. Ea adaugă că articolul 155 alineatul (1) din acest cod, în versiunea anterioară intrării în vigoare, la 30 mai 2022, a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 71/2022, prevedea că acest termen de prescripție putea fi întrerupt „prin orice act de procedură”.
Instanța de trimitere precizează însă că, prin Deciziile nr. 297 din 26 aprilie 2018 și nr. 358 din 26 mai 2022, Curtea Constituțională (România) a statuat că acest articol 155 alineatul (1) din Codul penal era neconstituțional pentru motivul că toate actele de procedură, inclusiv cele necomunicate suspectului sau inculpatului, puteau întrerupe termenul de prescripție, ceea ce crea o situație juridică incertă pentru aceștia din urmă în ceea ce privește condițiile de angajare a răspunderii lor penale. Potrivit instanței de trimitere, această jurisprudență are drept consecință faptul că actele de procedură aferente tuturor infracțiunilor săvârșite înainte de 30 mai 2022 sunt lipsite de efect întreruptiv, astfel încât instanțele penale sunt obligate să închidă procedurile în momentul împlinirii termenului unic de prescripție generală”, scrie clujust.ro.
Instanța de trimitere se întreabă dacă jurisprudența menționată este contrară anumitor dispoziții ale dreptului Uniunii
În aceste condiții, instanța de trimitere consideră că jurisprudența menționată a Curții Constituționale coroborată cu intervenția tardivă a legiuitorului național pentru a asigura conformitatea articolului 155 alineatul (1) din Codul penal cu aceeași jurisprudență este, prin intervenirea prescripției răspunderii penale, susceptibilă să implice un risc de impunitate sistemică a faptelor care constituie infracțiuni, indiferent de natura și de gravitatea lor, inclusiv frauda și orice altă activitate ilegală care aduce atingere intereselor financiare ale Uniunii Europene, precum și corupția.
Continuarea, AICI