Judecătorul Alin Ene, membru al Consiliului Superior al Magistraturii (CSM), denunță într-o postare amplă pe Facebook „campania de denigrare împotriva magistraturii”, despre care spune că este dusă adesea de oameni care își calibrează principiile în funcție de propriul interes.
„Ipocrizia lupului moralist” – Un judecător din CSM demontează cele mai răspândite acuzații la adresa JustițieiMagistratul folosește o formulare tranșantă — „ipocrizia lupului moralist” — pentru a descrie discursul public al celor care critică sistemul judiciar, dar nu acceptă să fie evaluați cu aceleași standarde. „Campania de denigrare împotriva magistraturii este dusă, prea des, de oameni care predică principii doar când le sunt convenabile. Când sunt priviți la rândul lor cu aceeași măsură, regulile devin opționale”, afirmă acesta, subliniind că o comparație între standardele profesiei și scuzele celor care o atacă este „necesară”.
Emil Drăgănescu, administratorul public al județului, dezlănțuit la adresa ministrei Mediului: „Se știa de câteva zile că vom rămâne fără apă. Ați venit la Ploiești să vindeți „nasuri tehnologice”. Mergeți la Paltinu!”Integritatea, între slogan și exigență profesională
EDITORIAL | TELESHOPPING PE CADAVRE. Cum au venit „salvatorii” USR la Ploiești să vândă senzori muribunzilorPrimul aspect vizat de judecător este tema integrității, despre care spune că este revendicată selectiv în spațiul public. El critică folosirea politizată a conceptului de „fără penali în funcții publice”, arătând că unii îl abandonează atunci când propriile grupuri sunt afectate. „Se vorbește necontenit despre «fără penali în funcții publice», însă doar până ajung propriii colegi în asemenea situații, moment în care principiul devine relativ și negociabil”, notează magistratul.
În contrapondere, acesta invocă standardul aplicat în sistemul judiciar: „În Justiție, integritatea nu e slogan. Dacă ai antecedente penale sau ești urmărit penal, nu poți intra în magistratură. Punct.” El sugerează că tocmai rigoarea acestor criterii ar trebui să fie un reper pentru cei care formulează acuzații la adresa corpului magistraților.
Ene avertizează că dublul standard devine un instrument de delegitimare a Justiției, într-un moment în care încrederea publică depinde de aplicarea uniformă a regulilor. Criticile, spune el, ar trebui însoțite de evaluări oneste ale propriului comportament, nu doar ale celui din sistemul judiciar.
Remunerația magistraților, între mit și realitate legislativă
Un alt punct sensibil invocat în discursul public este cel al salariilor și pensiilor magistraților. Judecătorul arată că tema este adesea deturnată în zona populismului, acuzatorii sugerând că magistrații își atribuie singuri beneficii bugetare. „Sunt denigrați magistrații pentru salarii și pensii, afirmând că și le stabilesc singuri și sugerând că le «fură» de la «gura copiilor» și din bugetele spitalelor”, afirmă Ene.
El adaugă, însă, că unii dintre cei care lansează astfel de critici beneficiază la rândul lor de venituri consistente, stabilite direct în interiorul propriilor organizații sau proiecte: „Asta în vreme ce acuzatorii își stabilesc salarii sau beneficii de mii de euro din fonduri – fie că vorbim de bani publici, fie de donații destinate construirii de spitale pentru copii.”
Magistratul respinge categoric informațiile vehiculate în spațiul public privind autonomia financiară a corpului judiciar: „Contrar dezinformărilor repetate, magistrații NU își stabilesc singuri salariile sau pensiile. Acestea sunt stabilite prin lege, de către Parlament, fiind un subiect constant de modificări și dezbatere.” El ridică și o întrebare retorică: dacă magistrații și-ar fixa singuri remunerația, „de ce s-ar opune modificărilor discriminatorii sau abuzive impuse de Executiv?”
Profesionalismul și accesul în magistratură, între exigență și acuzații publice
Judecătorul Alin Ene analizează și tema competenței profesionale, un alt element folosit frecvent în retorica anti-magistrați. Criticile privind impostura și lipsa studiilor sunt, în opinia sa, aplicate arbitrar de cei care le formulează. „Se strigă despre impostură și lipsă de studii la alții, dar când situația se oglindește în propria tabără, totul se relativizează și se găsesc pretexte”, afirmă magistratul.
El punctează că în magistratură, regulile sunt clare și inflexibile: „Pregătire universitară obligatorie. Nu poți deveni magistrat fără facultate și licență în Drept. Competența nu este negociabilă.” Mesajul său sugerează că cei care contestă profesionalismul magistraților ignoră faptul că accesul în profesie este limitat de criterii academice stricte.
În aceeași logică, Ene abordează și tema nepotismului, denunțată deseori în viața publică, dar relativizată când apar situații similare în rândul celor care fac acuzațiile. El atrage atenția asupra unor justificări invocate în astfel de cazuri: „Se denunță nepotismul și favoritismele altora la ocuparea funcțiilor publice… dar se invocă meritocrația când se află că și acuzatorii și-au angajat rudele în funcții cheie.” De asemenea, el menționează utilizarea selectivă a argumentului misoginismului, ignorat când provine din propria tabără politică și folosit doar când este util pentru justificarea unor decizii.
„Concurs, Concurs, Concurs”. Diferența structurală dintre Justiție și mediul politic
Standardul de acces în magistratură este, potrivit lui Ene, fundamental diferit față de cel aplicat în zona politică și administrativă: „Accesul în Justiție se face exclusiv pe baza unui concurs extrem de dificil (INM sau concursul de admitere în magistratură), care asigură egalitatea de șanse.” El subliniază că această procedură elimină posibilitatea influenței personale sau politice: „Nu poți să îți numești cumnatul, soția sau copilul magistrat.”
Magistratul consideră că tocmai aceste filtre de selecție și rigoare profesională fac ca acuzațiile de partizanat sau impostură la adresa corpului judiciar să fie nefondate. Sistemul este construit astfel încât să nu permită intrarea în profesie fără competențe obiective și verificabile.
În finalul postării, Ene formulează un apel ferm la responsabilitate publică și onestitate în discursul despre Justiție. „Magistratura nu este o profesie obținută prin negocieri politice, ci prin concurs, integritate și competență.” El încheie cu un mesaj adresat direct celor care contestă legitimitatea Justiției: „Cei care acuză ar trebui să vadă întâi bârna din ochii lor, să își verifice propriul standard moral înainte de a încerca să discrediteze singura putere a statului care funcționează în afara interesului politic: Justiția independentă.”
