Una dintre cele mai impresionante construcții din România și din Europa, barajul Vidraru, situat în județul Argeș, are o legendă veche de sute de ani despre originea numelui locului pe care a fost edificat acum mai bine de cinci decenii. Ridicat între 1961 și 1966, cu prețul a sute de vieți omenești, barajul Vidraru era, la momentul inaugurării, al cincilea ca mărime în Europa și al nouălea la nivel mondial.
A VORBIT MOROSANU SAU BOLOJAN? – Judecatorul Bogdan Nicolau de la Tribunalul Braila distruge interviul Ralucai Morosanu de la Curtea de Apel Bucuresti: “Nu stiu cine vorbea aici: doamna Morosanu sau domnul Bolojan… Daca acestea sunt ‘marile dezvaluiri’, atunci problema nu este tacerea din sistem, ci zgomotul… Insinuarea tine loc de proba doar pentru cei interesati sa darame, nu sa repare… Decredibilizarea intregului sistem”Între 1961 și 1966, în timpul lucrărilor de construcție a barajului Vidraru și, concomitent, a Hidrocentralei de pe Argeș, s-a investit o sumă totală de 1,47 miliarde de lei, conform valorii de atunci. Investiția a fost recuperată în decurs de aproximativ 28 de ani.
Asaltul „Paraditorilor” pentru a captura justiția și a reveni la epoca de glorie a „unităților de elită” ale DNAPotrivit legendei, numele Vidraru provine de la un vânător de vidre, care ar fi fost ademenit de o frumoasă fată și din cauza căreia și-ar fi pierdut viața. Se spune că o vidră s-ar fi prefăcut în tânăra cu chip de zână.
Am avut dreptate! Roxana Pandele, arhitectul-șef al Ploieștiului, a votat fără drept în CTATU. Primăria încearcă să repare ilegalitatea„După cum se spune în legendele culese de la localnicii din comuna Arefu, numele locului pe care s-a construit barajul provine de la un voinic înalt şi frumos al cărui nume era Vidraru, vânător vestit, care reuşea să vâneze atâtea vidre încât era gata-gata să le stingă neamul. Într-o zi, o vidră s-a prefăcut într-o fată frumoasă ca o zână şi când vânătorul cel voinic trecea pe malul apei, o găsit-o pe aceasta plângând. Întrebată de ce plânge, fata a răspuns că i-a scăpat salba în apă şi că nu îi este necaz de mahmudele, cât de faptul că gherdanul era o amintire de la mama ei pentru că îi dăduse acest colier pe patul de moarte.
Vânătorul s-a oferit să îi aducă preţiosul obiect cu condiţia să îi fie soţie, condiţie pe care fata a acceptat-o bucuroasă. Când băiatul a intrat în vâltoarea apei, fata s-a aruncat şi ea făcându-se din nou vidră, luându-l şi pe el în fundul apei”, spune cercetătorul Sorin Mazilescu, conform adevă
