Ciubăr Vodă (în maghiară Csupor de Monoszló) a fost un nobil maghiar, membru al familiei Monoszló, cu origini croate.
A fost comandant în trupele lui Iancu de Hunedoara și a fost trimis în sprijinul uzurpatorului Petru al III-lea pentru a-l înlocui pe nepotul acestuia, Roman al II-lea. Petru l-a ucis pe Roman și a devenit, pentru scurt timp, domnitor al Moldovei.
După moartea neașteptată a lui Petru, înainte de 10 octombrie 1448, Ciubăr Vodă a guvernat Moldova timp de aproximativ două luni, până la sfârșitul lui decembrie 1448 (sau posibil până la sfârșitul lui ianuarie 1449, deoarece în februarie 1449 Alexăndrel a urcat pe tronul Moldovei, domnind pentru prima dată).
Ce a făcut Ciubăr Vodă, după ce a părăsit Moldova
După ce a cedat tronul lui Alexăndrel, Ciubăr Vodă a părăsit Moldova și a dispărut din analele istoriei. Domnia sa scurtă a reprezentat o perioadă de liniște temporară în haosul războiului civil din Moldova din acea vreme.
Ciubăr a fost primul domnitor al principatelor române care nu avea origini românești (fiind croat) și primul impus cu forța de coroana maghiară în Moldova.
Letopisețul de la Putna menționează despre primii domni ai Moldovei:
„Și a domnit Ciubăr 2 luni.”
Primele menționări ale domniei lui Ciubăr Vodă apar în letopisețul leșesc și în letopisețul moldovenesc, iar aceste menționări sunt consemnate de Grigore Ureche în Letopisețul Țărâi Moldovei:
„Scrie letopisețul leșesc că după moartea lui Petru vodă a domnit un Ștefan un an și a murit. După acest Ștefan vodă a domnit Ciubăr. Iar letopisețul moldovenesc de acest Ștefan vodă nimic nu scrie, doar spune că după moartea lui Petru vodă a domnit Ciubăr vodă două luni.”
Ce spunea Nicolae Iorga despre domnia lui Ciubăr Vodă
Nicolae Iorga plasează domnia lui Ciubăr Vodă în jurul anului 1450 și susținea că acesta a domnit două luni, fiind din neamul lui Alexandru cel Bun, deoarece boierii moldoveni nu ar fi acceptat la domnie un comandant ungur, ci doar un personaj de neam domnesc.
Iorga susținea că numele Ciubăr nu este o poreclă, ci un nume, făcând referire la postelnicul Ciope, al cărui nume ar fi evoluat în Ciopel, Ciopor, Ciopâr, Ciubâr, însemnând „Dracul”. Totuși, această opinie nu a fost acceptată de istoriografia românească. În limba maghiară, „csupor” înseamnă „oală”.