Nu o fi Volosevici „pe sufletul” tuturor, dar şi nouă ne place să găsim probleme la soluții! Cum o dai, tot nu e bine…

Nu o fi Volosevici „pe sufletul” tuturor, dar şi nouă ne place să găsim probleme la soluții! Cum o dai, tot nu e bine…

Vrem o tara ca afara, dar sa nu trebuiasca sa ne sacrificam pentru asta si, eventual, transformarea sa aiba loc in maxim 20 de minute, ca avem programare la coafor! Cam asa s-ar traduce atitudinea multora dintre noi, care, indiferent de scenariu, ne-am obisnuit sa cautam nod in papura, ca sport national.

Deszăpezire exemplară pe drumurile județene din Prahova. Utilajele au acționat non-stop, începând de azi noapte

Cand autoritatile dorm in front, nu e bine (va amimtiti de Dobre, care 4 ani n-a miscat un pai din loc). Cand au proiecte mari, pe fonduri nerambursabile, iar nu e ce trebuie. Daca sunt gropi in asfalt, iar „marele si batranul nostru Bulevard” a fost lasat in paragina, suntem vai de noi si nu stim sa pastram ce ne-a fost dat de-a gata. Daca se modernizeaza Bulevardul, e prea mare deranjul si, oricum, nu era necesara asfaltarea fiindca arăta perfect comparativ cu alte strazi care necesita reparatii. Bancile din zona de promenada sunt vechi si neingrijite. Daca se vrea inlocuirea lor, e gresit, erau bune si asa, ruginite. Oricum ai da-o, tot iese prost, exact ca in gluma cu românul care, daca nu e invitat la nunta, se supara, iar daca il inviti, nu vine.

Un nou „azil al groazei” descoperit în Prahova de inspectorii ANPC. Bătrânii erau ținuți în condiții insalubre și hrăniți cu mâncare expirată! FOTO

Capacitatea noastra de a ajunge de la „firmele mari se folosesc de aceleasi tevi si cabluri facute de Ceausescu si nu investesc in modernizarea lor” la „au nenorocit astia orasul cu sparturile lor” (vezi lucrarile Apa Nova, Electrica etc) e fenomenala, practic, cele doua rationamente se intrepatrund miraculos. Practic, adeptii lui „las-o ca merge si asa” – cand vine vorba sa munceasca ei – sunt aceiasi care acuza ca „s-a facut de mantuiala” – cand e vorba sa munceasca altii.

Dezastru ecologic pe râul Someș, pe modelul din Prahova! Extracția necontrolată de agregate amenință mediul înconjurător

Revenind, proiectul de modernizare a celui mai mare Bulevard al Ploiestiului ar fi trebuit inteles, in primul rand, ca unul de amploare, pe care nu il poti face oricand si care presupune multe sacrificii. Lucrarile nu vizeaza doar simpla asfaltare sau peticire a gropilor, ci sunt mult mai complexe si implica abordare tehnica serioas, cu decopertare mult sub nivelul de „las-o ca merge si asa”, cu includerea trotuarelor si a statiilor de autobuz in acelasi proiect si crearea unei zone cu adevarat moderna si demna de un municipiu european.

Sigur, pentru asta e nevoie sa inchizi circulatia rutiera, sa delimitezi zona cu plasa de protectie, sa deviezi circulatia pe strazi adiacente si sa intervii in timp real cu modificari, in functie de cum se prezinta situatia in trafic. Dar, din nou, nu e bine asa, era mai bine altfel. Fiindca la opinii suntem campioni, dar daca ar trebui sa oferim noi variantele „corecte”, s-ar asterne linistea. Sau multi ne-am face de ras.

Ca o paranteza, apropos de devierea traficului, o fi bine ca podul de la Sud priemeste flux de masini? O fi rau? Daca s-ar fi decis inchiderea lui, pe motiv ca are nevoie de consolidare, am fi avut nevoie de elicopter sa traversam Ploiestiul, deci ar fi fost o decizie proasta. Daca s-a decis pastrarea lui ca varianta de circulatie, iar nu e bine, ca pica podul cu noi. Aici, din nou, nu poti face din ulei apa si din manichiurista, inginer. Cum sa il convingi pe comentatorul de serviciu ca un pod la care s-a descoperit un grad de uzura nu e ca un salam iesit din valabilitate? Evident, podul nu va „pica” peste noapte, dar asta nu inseamna ca nu trebuie inclus intr-un program de consolidare.

Ba ca s-au legat plasele de protectie direct de castani, ba ca un utilaj a avut o problema tehnica si cineva n-a ratat ocazia sa faca „mistouri” pe tema asta, ba ca e prea la stanga, ba ca e invers, totul e gresit, in opinia „expertilor” care, culmea, nu au nici calificare, nici gandire „inginereasca”.

Acesti „comentatori de serviciu” ar fi in stare sa se ia la cearta cu ploaia, ca e uda sau cu noaptea, ca e prea intuneric. Probabil, din lipsa altor preocupari si din prostul obicei de a gasi probleme la solutii, meteahna grea a romanului „bun la toate”.

Sigur, vedem cum se lucreaza „in afara” si sigur ei fac mai bine decat noi, se pricep mai bine si trebuie sa invatam de la ei. Dar cand tehnicienii nostri sau angajati din administratia locala merg la „calificare”, in sesiuni de „invatat de la altii”, iar nu e bine, ca prea se plimba pe banii nostri.

Orice roman care a trecut cu 130km/h pe o autostrada in lucru in Austria si a surprins, pret de 10 milisecunde, utilajele la fata locului, se intoarce acasa plin de invatatura. El deja stie si cum se face si cat dureaza si cat costa. Dar, mai ales, stie ca „aia lucreaza noaptea”.

Despre lucratul pe timpul noptii ar fi multe de zis, incepand de la cat sunt de dispusi muncitorii romani sa stea plecati noptile de acasa si pana la conditiile care fac acest plan maret sa fie nepotrivit, din start. Ploiestiul nu are infrastructura necesara pentru santiere active pe timpul noptii si, deaigur, daca totusi acest lucru s-ar intampla, atunci ar fi prea galagie si nu am mai putea inchide un ochi, nu-i asa? Fiindca noua ne place sa dormim si ziua, dar si noaptea, sa circulam linistiti cu masina si pe timpul vacantei, ca doar atunci ne mai putem si noi relaxa, dar si cand incepe scoala, ca doar elevul trebuie ferit cu orice pret de „ambulantele care fura copii direct de pe strada” si  de „baba cu sacul” din autobuz.

Avem incredere ca Ploiestiul are capacitatea sa se dezvolte si sa ajunga la nivelul asteptarilor multora dintre noi. Si daca stam sa ne gandim, nu ne confruntam cu chestiuni de viata si de moarte, ci avem de lucrat, punctual, la cateva aspecte ce tin de curatenie, calitatea iluminatului public, a strazilor si realizarea retelelor de apa si canal in toate cartierele. Dar pentru asta e nevoie de rabdare, sacrificii de bun simt si respect fata de muncitorul care, oricat ne-ar placea sa toarne bitum incins cand afara sunt 45 de grade, e si el tot om.

Noi suntem cat se poate de multumiti ca, in sfarsit, Ploiestiul intra in reparatii si suntem dispusi sa ne sacrificam din confortul de a conduce inutil cate 3 masini/familie pana la magazinul din colt, confort deloc sanatos pe care in urma cu 20 de ani nici macar nu il visam si, deci, nu ne deranja cu nimic sa mai facem si 20 de pasi pe jos, pentru a ajunge sa avem si noi „o tara ca afara”.

Altfel, vom ramane aceeasi tara de carcotasi, mai buni la fotbal decat fotbalistii, mai catolici decat Papa si mai ingineri decat Arhimede.

 

Ai o informație care poate deveni ştire?
Scrie-ne pe WhatsApp sau Telegram: 0726.080.191