Petre Ispirescu a fost o luminoasă figură a culturii româneşti. Povestitorul a trăit doar 57 de ani, însă a lăsat în urmă o operă valoroasă. Puțini cunosc faptul că acesta nu avea nici patru clase primare și ajunsese chiar și la pușcărie.
Prefectul de Prahova, Daniel Nicodim, despre aberația de la Dumbrava, unde consilierii sunt obligați să poarte ie: „Apreciem naționalismul, dar nu e legal”Cine l-a inspirat pe Petre Ispirescu
Petre Ispirescu s-a născut la 1830 într-o mahala a Bucureştiului, în familia frizerului Gheorghe Ispirescu. Se pare însă că mama sa, Elena, a fost cea care l-a inspirat cel mai mult în devenirea sa ca povestitor, aceasta având, potrivit scriitorului, un har aparte de a povesti.
Virgil Nanu și ministrul Alexandru Rogobete, întâlnire la Ploiești. Planuri pentru modernizarea Spitalului Județean de UrgențăTânărul Petre nu a urmat cursurile unor școli, el a fost educat de mai mulți dascăli de pe lângă unele biserici, după care și-a format singur cultura, citind cărți de la tipografiile la care a lucrat.
Virgil Nanu, îndemn către primarii din Prahova: „Investiți în educație și sprijiniți tinerii!”
Nu a avut nici patru clase primare
Într-o mărturisire făcută unui scriitor, Petre Ispirescu a spus în legătură cu educaţia sa că „n-am trecut nici patru clase primare”, dar că mama sa a fost cea care a luat iniţiativa de a-l duce să înveţe să citească la dascălul bisericii din cartierul unde locuiau. Petre avea doar 14 ani când a intrat ucenic la tipografia condusă de Zaharia Carcalechi, ziarist şi tipograf român de origine macedoromână.
Era o muncă solicitantă pentru tânăr, de ore pe zi, dar când a devenit major era deja tipograf calificat. Această activitate de tipograf avea să-i deschidă foarte mult orizonturile, mai ales că prin locurile pe unde a lucrat erau tipărite cărţi ale unor autori celebri, dacă ar fi să-i pomenim pe Hugo, Dumas, Rousseau, Cervantes.
Petre Ispirescu a făcut pușcărie
În 1858, în contextul dezbaterilor privind Unirea Principatelor Române, tipografia la care lucra Ispirescu a acceptat să imprime, fără a prezenta textul cenzurii, corespondenţa secretă a principelui Vogoride, un text util pentru un grup de unionişti. Poliţia i-a arestat pe toţi participanţii afacerii. Ispirescu a stat trei săptămâni în închisoare, pierzându-şi serviciul şi rămânând astfel trei luni fără lucru.
Abia la finele anului, Vasile Boerescu, politician unionist şi viitorul ministru de externe, i-a oferit direcţia unei tipografii mai moderne, care poseda prima presă mecanică din Bucureşti şi imprima revista Naţionalul. Aici, Petre Ispirescu a prosperat financiar şi a intrat în contact cu scriitori şi oameni importanţi timpului său (Ion Ionescu de la Brad, Nicolae Filimon, Ion Ghica, Dimitrie Bolintineanu etc.).
Când a publicat primele basme
La vârsta de 32 de ani, în 1862, Ispirescu a publicat primele şase basme culese de el, în Ţăranul român, la îndemnul lui Nicolae Filimon. Este vorba de basmele Tinereţe fără bătrâneţe şi viaţă fără de moarte, Prâslea cel voinic şi merele de aur, Balaurul cel cu şapte capete, Fata de împărat şi pescarul şi Fiul vânătorului. Ele au fost reunite apoi, împreună cu altele, în prima sa culegere de basme.
Consacrarea a venit abia după zece ani, în 1872, când i-a apărut primul volum din „Legende sau basmele românilor. Ghicitori şi proverburi” (I-II, 1872-1876). Tot în 1872 a început colaborarea la „Columna lui Traian”. A mai publicat la: „Analele literare”, „Convorbiri literare”, „Dorobanţul”, „Familia”, „Revista literară”, „Revista pentru istorie, arheologie şi filologie”, „Tribuna”, „România liberă” ş.a., potrivit „Dicţionarului general al literaturii române” (Ed. Univers Enciclopedic, 2005), potrivit Agerpres.
Petre Ispirescu a murit la 21 noiembrie 1887 (sau 27 noiembrie 1887, conform altor surse), după o congestie cerebrală suferită la masa de lucru.
