În inima Transilvaniei și a Carpaților Orientali, pajiștile tradiționale ale României ascund un adevărat paradis al biodiversității. Cercetătorii susțin că aceste terenuri sunt printre cele mai bogate ecosisteme terestre din lume, adăpostind sute de specii de plante, insecte și păsări. Totul datorită unui mod de viață vechi de secole, în care oamenii coseau manual iarba și construiau celebrele căpițe de fân.
Alexandru Rogobete, ministrul Sănătății: Invit managerii de spital să luăm prânzul cu mâncarea paciențilorÎnsă acest peisaj unic se stinge rapid, sub presiunea agriculturii industriale și a migrației tinerilor. Tractoarele înlocuiesc caii, iar fertilizanții omoară ceea ce odinioară înflorea natural. România riscă să piardă un patrimoniu natural fără egal în Europa.
Primarul din Boldești-Scăeni, prins cu manipularea: a blocat intenționat fondurile pentru Centrul de Asistență, deși banii existau în bugetPajiștile tradiționale din România, un parc natural unic în lume
Stivele aurii de fân, în formă de lacrimă, sunt un simbol al vieții rurale din România de sute de ani. Aceste structuri de 3 metri înălțime sunt rezultatul a zile întregi de muncă intensă depusă de întreaga familie – de la copii până la bunici – în toiul verii.
Virgil Nanu acuză Primăria Boldești-Scăeni: „Au avut banii, dar au refuzat să-i dea pentru Centrul de Asistență!”Această muncă este intensă și se desfășoară în comunitate, aducând beneficii multor specii, nu doar oamenilor și animalelor lor.
Studiile arată că aceste pajiști se numără printre cele mai biodiversificate ecosisteme terestre, pline de lăcuste, fluturi și păianjeni, dar și de peste 100 de specii de ierburi și flori.
S-a descoperit că pajiștile tradiționale din România pot fi mai bogate în biodiversitate decât cele administrate ca rezervații naturale. Din mai până în iulie, înainte de cosit, aceste pajiști sunt pline de flori sălbatice și insecte.
România găzduiește unele dintre cele mai mari întinderi de pajiști din Europa care sunt încă lucrate prin metode tradiționale. Dar, pe măsură ce agricultura modernă se extinde, stivele de fân devin simboluri ale unui mod de viață pe cale de dispariție, scrie The Guardian.
„Iubesc locul în care am crescut. Văd valoarea uriașă a ceea ce au creat strămoșii noștri – atingerea lor blândă asupra naturii, respectul pentru ea și modul în care muncesc pământul, creând o biodiversitate atât de bogată”, a declarat Sarig Attila, un fermier din Ghimeș-Făget pentru sursa citată.
Avertisment din Carpați: „Totul se schimbă cu viteza fulgerului”
Acest model agricol, aproape neschimbat de sute de ani, este pe cale să dispară.
În Ghimeș-Făget, un sat de munte din Carpații Orientali, Sarig Attila, fermier local, observă transformarea:„Timp de 300–400 de ani nu s-a schimbat aproape nimic, iar acum, în ultimii 30 de ani, totul se schimbă extrem de repede. În ultimii ani, totul se transformă cu viteza fulgerului”, a spus el publicației britanice.
Plecarea tinerilor la muncă în străinătate a slăbit comunitățile rurale. Acolo unde odinioară familiile întregi lucrau împreună la fân, astăzi tractoarele au devenit soluția mai ieftină și mai rapidă.
Doar câteva familii mai practică fânăritul în mod tradițional.
„Oamenii își iau tractoare pentru că sunt mai puternice decât caii și pot face mai multe lucruri”, spune Attila.
„Nu mai pot angaja oameni să mă ajute. Este mai ieftin să folosesc mașini. Dar se pierde o legătură veche cu pământul”, adaugă Attila.
Organizații precum Fundația ADEPT încearcă să salveze aceste peisaje prin sprijinirea fermierilor cu fonduri europene și ajutându-i să își vândă produsele la prețuri corecte.
„Transilvania este ultima regiune din Europa cu peisaje agricole tradiționale de o asemenea amploare. Ne dorim să le oferim fermierilor mici un motiv să rămână”, a spus Nat Page, directorul organizației.
În mare parte din Europa de Vest, apariția îngrășămintelor artificiale a pus capăt pajiștilor bogate în viață sălbatică care odinioară acopereau zone întinse de țară.
Marea Britanie, de exemplu, a pierdut 97% dintre pajiștile cu flori sălbatice de la anii 1930 încoace. Lucrurile se schimbă rapid și în România: pe măsură ce tinerii părăsesc satele în căutarea unui loc de muncă în altă parte a Europei, oamenii și caii sunt înlocuiți de mașini și îngrășăminte.
