
„Nu voi uita niciodată acea zi, a fost o strășnicie ceea ce s-a întâmplat. Era o fetiță plină de viață, sănătoasă, niciodată nu avea probleme sau să bolească. Dar la 7 februarie 2019 a făcut febră și am decis să o înscriu la pediatru, la clinica unde era la evidență. Ne-am înscris pe sâmbătă, i-am dat niste Nurofen, să-i scadă febra, dar a doua zi din nou s-a ridicat. Stăteam pe gânduri, nu-mi plăcea starea ei și am chemat salvarea. Avea 38,3, nu i-am administrat nimic, ca să o vadă medicii, au vrut să-i pună o injecție, ea micuța striga foarte tare, nu voia”, povestește Iulia Lis, bunica Sabinei, potrivit
Începutul coşmarului pentru Sabina
A fost doar începutul coşmarului. Femeia a trebuit să se ducă din nou cu fetiţa la spital, unde a fost internată pe secţie. I-au făcut analize şi au fost nevoite să aştepte. După patru ore, copila nu primise niciun tratament. Când a fost dusă din nou să fie consultată, bunica a trebuit să rămână să aştepte. I-a auzit ţipătul copilei de după uşă. „Au trecut câteva minute, când s-a auzit un răcnet de Doamne ferește, mi-am pus degetele în urechi nici să nu aud. După puțin timp iese pediatra, am întrebat ce va fi cu copilul. Mi-a spus: „Nu știu ce va fi, de ce nu mi-ai spus din start că i-ai dat galazolin?” (…) Au scos-o pe o targă cu roți și au dus-o în reanimare. Auzeam doar: „Văleu, mă doare, lăsați-mă. Când i-au introdus în vinișoare, se vede că au făcut-o brusc, pentru că în istorie e schimbată, e ștearsă doza, 100% i-au făcut supradozaj de analgin și dimedrol, asta i-a dat o reacție și convulsii. Apoi, ca să-i oprească convulsia i-au introdus Diazepam, care i-a provocat șocul anafilactic, apoi șocul septic, pe care i l-au provocat cu cateterul”, mai spune bunica fetiței.
„Stătea cu lăcrimioara pe ochi. Simțea mititica că gata, moare”
Starea Sabinei însă se înrăutăţise şi copila la rândul său a simţit că va muri. „Bunica, mi-i rău, bunica”, atât zicea într-una. (….) Mă uitam la aparate, când coborau, când urcau. Îi măsurau și tensiunea la mânuță, răcnea de durere. Eu tot strigam la sora medicală: „Uitați-vă că ceva se întâmplă”. La un moment dat, ea mi-a spus să merg într-un salon și să stau acolo. La 5:30 am coborât înapoi, ea stătea cu lăcrimioara pe ochi, iar împrejurul ei gărăfi cu apă fierbinte, lipite de ea. Chiar dacă era pe cale de moarte, nu trebuiau să-i pună fierbinte. Era vânătă, simțea mititica că gata, moare, a și zis: Bunica, eu nu o să scriu mai mult”.
ITM Prahova: De la 1 octombrie 2023, salariul de bază minim brut se stabileşte la 3.300 lei
După câteva ore, avea să i se spună că „Sabinuţa nu mai este”. În urma ei au rămas miile de întrebări şi multe lacrimi. La mormântul copilei, bunica încă plânge. Şi aşteaptă răspunsuri şi dreptate.