Astăzi, fiecăruia dintre noi ni s-ar părea extrem de bizar și controversat să ne imaginăm un scenariu în care România are altă capitală decât Bucureștiul. Cu toate acestea, au existat secole întregi de-a lungul istoriei noastre în care Bucureștiul nu doar că nu a fost capitală, dar cum românii trăiau în două state separate, existau, evident, două capitale diferite.
Bucureștiul este capitala modernă a României, iar orașul se bucură de acest statut încă din vremea lui Alexandru Ioan Cuza. Însă, acest oraș nu a fost unul „destinat” să ocupe acest rol important, iar de-a lungul epocii medievale, cât și după aceasta, românii au avut și alte capitale, atât în Țara Românească, cât și în Moldova.
De la Câmpulung, Târgoviște și Curtea de Argeș, până la Cetatea de Scaun a Sucevei și Iași, au existat perioade de timp în care Bucureștiul nici nu intra în discuție, atunci când se vorbea despre capitalele celor două state românești. Însă, lucrurile se vor schimba de la un moment dat, iar odată cu unirea înfăptuită de Cuza, România va alege acest oraș drept capitală.
Radu cel Frumos a mutat capitala la București
Inițial, Bucureștiul era cunoscut drept Cetatea Dâmboviței, iar prima mențiune a sa în scris vine din 1459, dintr-un document emis de Vlad Țepeș. Ceva mai târziu, în 1465, fratele său, Radu cel Frumos, mută în premieră capitala Țării Românești la București, pentru a fi mai aproape de Imperiul Otoman.
Pentru o bună perioadă de timp, capitala Țării Românești se schimba în funcție de orientările politice ale domnitorilor, fie la București, fie la Târgoviște. De abia din 1659, din ordinul Înaltei Porți, Bucureștiul rămâne permanent capitala statului.
România a fost la un pas de a avea altă capitală
În 1859, Alexandru Ioan Cuza înfăptuiește Mica Unire, iar Bucureștiul este ales drept capitală a Principatelor Unite. Însă, la acel moment, erau multe voci care doreau un alt oraș drept Capitală, fiind vorba despre Focșani!
„Focşănenii au dorit ca oraşul să devină capitala Principatelor sau, măcar, reşedinţa Domnitorului, cu atât mai mult cu cât, voci influente din Europa, au susţinut această teorie”, spunea istoricul Florin Dîrdală, de la Arhivele Naţionale Vrancea, potrivit