Într-o perioadă în care conceptul de reciclare ar trebui să fie asociat cu grija pentru mediu și un pas spre o societate mai curată și sustenabilă, realitatea din România este cu totul alta. Introducerea taxei pe ambalajele reciclabile – sticle, PET-uri, doze de aluminiu și alte materiale – a transformat o inițiativă bine intenționată într-un coșmar cotidian pentru cetățeni.
Bănicioiu, „paradit” doar cu denunțul lui Cocoş. Victor Ponta dezvaluie cum a fabricat DNA dosarul ex-ministrului Nicolae Banicioiu, achitat in prima instanta: „Pro Romania si PMP trebuiau eliminate din Parlament”Suntem nevoiți să petrecem zeci de minute, uneori chiar ore, la cozi infernale pentru a ne recupera banii pe care i-am plătit deja, în fața unor aparate de reciclare care, deseori, fie nu funcționează corect, fie sunt depășite de volumul mare de ambalaje adus de oameni.
Surse/ Licitație măsluită, la CJ Prahova: Vicele Cristian Apostol a dat ordin ca firma unei foste consiliere PNL să câştige transportul de persoane în PrahovaCozi interminabile și condiții insuportabile
Hidro Prahova continuă să îşi bată joc: Mii de prahoveni, lăsați fără apă potabilă. De vină e… seceta!
În fiecare zi, la orice oră, cetățenii din diverse localități sunt văzuți așteptând la cozi interminabile, cu sacii plini de sticle și PET-uri. Nu contează dacă este caniculă, ploaie torențială sau viscol – oamenii trebuie să își suporte povara dacă doresc să își recupereze taxa pe ambalajele reciclabile. Este un peisaj care ilustrează lipsa de respect față de contribuabil și o dovadă că, în ciuda eforturilor personale ale oamenilor, sistemul este încă deficitar.
Aparate de reciclare care nu funcționează corect
De parcă nu ar fi de ajuns stresul și disconfortul de a sta la cozi, mulți dintre cetățeni se confruntă și cu aparatele de reciclare care nu funcționează așa cum ar trebui. Fie refuză să accepte ambalajele, fie se blochează, fie nu eliberează bonurile necesare pentru a-și recupera taxa. Aceste defecțiuni frecvente nu fac decât să agraveze frustrarea oamenilor și să crească timpul petrecut la coadă.
Cine ar trebui să își asume responsabilitatea?
În acest context, se pune o întrebare legitimă: De ce trebuie să fie cetățenii cei care suferă, în timp ce plătesc deja taxe pentru salubritate? În teorie, taxele pe care le plătim ar trebui să acopere și gestionarea deșeurilor, inclusiv colectarea și reciclarea selectivă. Însă, realitatea arată că autoritățile locale și firmele de salubritate nu au fost capabile să implementeze un sistem eficient de reciclare generalizată, similar cu cel existent în multe țări civilizate.
Această situație scoate la iveală un adevăr trist: omul de rând e nevoit să facă un efort suplimentar și să își asume o povară care, în mod normal, ar trebui să fie responsabilitatea autorităților și a firmelor de salubritate. În loc ca aceste companii să asigure un sistem eficient de colectare și reciclare, cetățenii sunt obligați să își facă singuri dreptate, pierzând timp și nervi pentru a-și recupera banii.
Unde se termină responsabilitatea cetățeanului și unde începe cea a autorităților?
Este de neconceput că, în 2024, într-o țară membră a Uniunii Europene, cetățenii trebuie să își ducă singuri sticlele și PET-urile la aparate de reciclare pentru a se asigura că acestea nu ajung la groapa de gunoi. Și mai grav este că, dacă aruncă aceste ambalaje la tomberon, nu doar că piarde taxa plătită, dar contribuie şi la poluarea mediului, deoarece sistemul de colectare selectivă încă nu funcționează.
Este imperativ ca autoritățile şi toate mecanismele implicate în acest proces să înțeleagă că responsabilitatea gestionării deșeurilor nu poate fi pasată complet pe umerii cetățenilor.
Privind imaginile, devine tot mai clar că, sub pretextul responsabilității – încurajate cu „recompense”, asemenea câinilor ascultători – „taxa pe sticle” ne transformă încet-încet în gunoieri.
