De aproape patru decenii, unul dintre cele mai neobișnuite studii medicale din lume încearcă să răspundă la o întrebare care preocupă milioane de oameni: de ce unii își păstrează memoria și claritatea mentală până la vârste înaintate, iar alții dezvoltă boala Alzheimer? În 1986 a avut loc una dintre cele mai neobișnuite cercetări, cunoscută sub numele de „Nun Study”, care a implicat 678 de călugărițe catolice din Statele Unite. Ele au acceptat să fie monitorizate de-a lungul vieții, iar multe dintre ele și-au donat creierul pentru cercetare după moarte, oferind oamenilor de știință o oportunitate rară de a studia procesul de îmbătrânire.
DOVADA SUPREMĂ: S-a închis cercul ipocriziei la Primăria Ploiești. Fotografia de arhivă care arată că și primarul Mihai Polițeanu participă la marșuri LGBTDescoperirile au schimbat radical modul în care oamenii de știință privesc îmbătrânirea creierului. Astăzi, concluziile acestui experiment unic continuă să influențeze medicina modernă și speranțele legate de prevenirea demenței.
Pentru cei care ne-au crescut: Consiliul Județean Prahova organizează o seară de film dedicată seniorilor din PrahovaStudiul fără precedent din 1986 a schimbat cercetarea despre Alzheimer
Îmbătrânirea aduce numeroase provocări și incertitudini în privința sănătății noastre. Însă una dintre cele mai dificile afecțiuni, atât prin prisma faptului că încă este insuficient înțeleasă, cât și prin impactul profund asupra identității unei persoane, este boala Alzheimer.
Mă reclami, te dau afară. Iulian Barbu, primarul PNL din Scorțeni, scapă de funcționarii incomozi
Această afecțiune neurodegenerativă afectează creierul și reprezintă cea mai frecventă cauză a demenței, fiind responsabilă pentru 60-80% dintre cazuri. În timp, ea deteriorează memoria, gândirea și capacitatea unei persoane de a funcționa independent.
Deși o mare parte din ceea ce știm despre boala Alzheimer provine din numeroase domenii, de la neuroștiințe moleculare la studii epidemiologice ample, există o cercetare care ocupă un loc aparte în încercarea noastră de a înțelege această afecțiune: Studiul Călugărițelor („Nun Study”).
În 1986, tânărul profesor asistent de epidemiologie David A. Snowdon își căuta direcția de cercetare. Până atunci studiase bolile în comunități religioase, însă voia să își îndrepte atenția către procesul de îmbătrânire.
Așa au intrat în scenă călugărițele.
Snowdon a lansat ceea ce avea să devină unul dintre cele mai importante proiecte de cercetare asupra îmbătrânirii și bolii Alzheimer. Cunoscut astăzi sub numele de „Nun Study”, studiul a inclus 678 de călugărițe din ordinul School Sisters of Notre Dame, din Statele Unite.
Participantele aveau între 75 și 102 ani și reprezentau un grup ideal pentru cercetători.
Snowdon a studiat relația dintre nivelul de educație obținut în tinerețe și starea de sănătate și independența la bătrânețe.
Trăiseră în condiții similare timp de decenii, avuseseră diete apropiate, acces comparabil la îngrijire medicală și stiluri de viață asemănătoare. Acest lucru a permis specialiștilor să observe mai clar ce factori influențează sănătatea creierului la bătrânețe, scrie IFL Science.
Generozitatea lor a fost remarcabilă. Călugărițele au participat la teste cognitive, au oferit acces la arhivele personale și au acceptat ca, după moarte, creierele lor să fie analizate de cercetători. În următoarele decenii au fost efectuate peste 600 de autopsii cerebrale.
Potrivit IFL Science, datele colectate de-a lungul a aproape 40 de ani continuă să ofere informații esențiale despre mecanismele care stau la baza bolii Alzheimer.
Educația și activitatea intelectuală par să protejeze creierul
Una dintre cele mai importante concluzii ale studiului a fost legătura dintre educație și riscul de declin cognitiv. Călugărițele care urmaseră studii universitare prezentau o probabilitate mai mică de a dezvolta demență și își păstrau mai bine autonomia la vârste înaintate.
Cercetătorii au descoperit și că abilitățile lingvistice dezvoltate în tinerețe pot influența sănătatea creierului peste zeci de ani. Analiza autobiografiilor scrise de participante la începutul vieții adulte a sugerat că bazele rezistenței cognitive sunt construite încă din primii ani de viață.
Mai multe pentru tine
Există însă și o componentă genetică. Persoanele purtătoare ale variantei genetice APOE ε4 prezentau un risc mai mare de demență, confirmând că boala Alzheimer este rezultatul unei combinații complexe de factori biologici și de mediu.
Misterul „rezilienței cognitive”
Poate cea mai surprinzătoare descoperire a studiului a fost faptul că unele călugărițe prezentau la autopsie semne clare ale bolii Alzheimer, dar în timpul vieții nu manifestaseră simptome evidente.
Această observație i-a determinat pe cercetători să vorbească despre existența unei „reziliențe cognitive” – capacitatea creierului de a compensa modificările patologice și de a continua să funcționeze normal.
În 2001, Snowdon scria: „De aproape cincisprezece ani, Nun Study m-a condus tot mai adânc în lumea îmbătrânirii și a bolii Alzheimer, întrebările devenind din ce în ce mai complexe și mai fascinante, iar posibilele răspunsuri tot mai importante pentru noi toți.”
El adăuga: „Îmbătrânirea poate fi inevitabilă, dar cercetările noastre arată că boala Alzheimer s-ar putea să nu fie – și am descoperit indicii promițătoare despre cum poate fi evitată.”
Nun Study a oferit perspective fără precedent asupra modului în care se dezvoltă boala Alzheimer și asupra factorilor care îi favorizează apariția sau, dimpotrivă, îi pot reduce impactul. Cercetarea continuă datorită generozității extraordinare a călugărițelor din ordinul School Sisters of Notre Dame.
Declinul asociat îmbătrânirii este în creștere la nivel global, iar această realitate împiedică prea mulți oameni să îmbătrânească în condiții de demnitate și autonomie.
Video PHonline.ro
