O inscripție enigmatică aflată în Capela Turbolo a Bisericii Santa Maria La Nova din Napoli readuce în atenție una dintre cele mai controversate întrebări ale istoriei românești: unde se află, de fapt, mormântul lui Vlad Țepeș și care a fost data reală a morții sale?
VIDEO: Ministrul Educației, la școala din Mimiu. Comunitatea romă cere reabilitarea clădirii
Cercetarea este prezentată de Mircea Cosma și Cristian Tufan, care susțin că epigraful din Napoli ar conține informații ce schimbă radical perspectiva asupra ultimilor ani din viața domnitorului muntean. Potrivit interpretării propuse de cei doi, textul în limba greacă veche îl indică pe „Vlad, al vlahilor” și consemnează o moarte datată 20 noiembrie 1480, cu referiri la faptul că domnitorul ar fi fost ucis de două ori, ar fi revenit la domnie și apoi ar fi fost din nou ucis de dușmanii săi.
Virgil Nanu, alături de elevii din Provița de Jos și Șoimari: „Astăzi, emoțiile încap într-un ghiozdan”. Ce le-a urat președintele CJ elevilor și profesorilorInterpretarea vine să contrazică una dintre cele mai cunoscute variante istorice, potrivit căreia Vlad Țepeș ar fi murit în 1476, în timpul luptelor cu otomanii, iar trupul său ar fi fost îngropat la Mănăstirea Comana sau la Snagov. Autorii cercetării consideră că epitaful de la Napoli oferă argumente pentru o altă cronologie și pentru identificarea bisericii Santa Maria La Nova drept loc al mormântului domnitorului.
Administratorul județului Prahova, Emil Drăgănescu, alături de ministrul Educației, în prima zi de școală, la Centrul de Educație Incluzivă Filipeștii de TârgUn element central al demersului îl reprezintă chiar caracterul neobișnuit al inscripției. Textul este redactat în caractere majuscule grecești și este descris de cercetători drept o „criptogramă epigrafică”, dificil de descifrat și de interpretat. În viziunea autorilor, suprapunerea unor simboluri și formule ar fi făcut ca mesajul să rămână neînțeles timp de secole.
Cercetarea pornește de la fotografii ale plăcii din Capela Turbolo, analizate și prelucrate ulterior, iar autorii susțin că lectura inscripției a permis identificarea unor referiri la Vlad Țepeș și la legătura sa cu vechea tradiție imperială bizantină. Textul face, de asemenea, referire la Mihail al VIII-lea Paleologul și Andronic, element interpretat de autori ca o posibilă indicare a continuității dinastice și politice dintre împărații romani de Răsărit și domnitorul valah.
În sprijinul ipotezei sunt invocate și cercetările documentare realizate în ultimii ani. Mircea Cosma amintește o vizită de lucru efectuată în noiembrie 2025 la Arhivele Naționale ale Republicii Turcia, unde echipa română ar fi verificat documente referitoare la secolul al XV-lea. Potrivit acestuia, în documentele consultate nu a fost identificată o mențiune privind aducerea capului lui Vlad Țepeș la Istanbul, una dintre componentele importante ale tradiției potrivit căreia domnitorul ar fi fost decapitat după moarte.
Autorii readuc în discuție și rolul lui Vlad Țepeș în confruntarea cu Imperiul Otoman, prezentându-l nu doar ca pe un domnitor preocupat de apărarea Țării Românești, ci drept unul dintre principalii apărători ai creștinătății răsăritene în fața expansiunii otomane. În această interpretare este inclusă și legătura lui Vlad al III-lea cu Ordinul Dragonului, prin intermediul tatălui său, Vlad al II-lea Dracul.
Una dintre concluziile cele mai spectaculoase ale studiului este că mormântul lui Vlad Țepeș s-ar afla la Napoli, în Biserica Santa Maria La Nova, iar moartea sa ar fi survenit la 20 noiembrie 1480. Este, însă, o ipoteză istorică aflată în zona cercetării și interpretării, care necesită confruntarea cu surse independente și o validare academică înainte de a putea fi considerată o concluzie istorică definitivă.
„Mormântul lui Vlad Țepeș este la Napoli”, afirmă Cristian Tufan în materialul prezentat, precizând că interpretarea îi aparține și că traducerea, selecția și analiza textului reprezintă rezultatul propriului demers de cercetare.
Studiul propune, astfel, o redeschidere a dosarului unuia dintre cele mai misterioase capitole din biografia lui Vlad Țepeș: ultimii săi ani, dispariția sa și locul în care și-ar fi găsit odihna. Dacă interpretarea epigrafului de la Napoli va fi confirmată prin cercetări istorice, epigrafice și arheologice independente, aceasta ar putea schimba substanțial ceea ce se știe astăzi despre finalul vieții domnitorului.
Redăm Editorialul semnat de Cristian Tufan:
Unde esti tu, Tepes Doamne?
Cristian Tufan
Uneori imi inchipui, cel putin, ca atunci cand va sosi Judecata de Apoi, si cand marii cuceritori, oamenii legii si politicienii vor veni sa-si primeasca rasplata sau osanda – coroanele, laurii, numele gravate pentru totdeauna in marmura nepieritoare -, Atotputernicul se va intoarce catre Petru si va spune, nu fara o anumita invidie, vazandu-ne cum ne infatisam cu cartile sub brat: “iata, acestia nu au nevoie de nici o rasplata. Aici nu avem nimic sa le dam. Lor le-a fost drag sa citeasca”.
Prin primavera anului 2025, la o intalnire unde povestile prind contur si mai mult devin surse de inspiratie, Dl. Mircea Cosma ne-a aratat cateva fotografii cu o placa din marmura pe care se afla un text indescifrabil la prima Vedere. Aceasta placa din marmura se afla in Capela Turbolo din Biserica Santa Maria La Nova din Napoli, Italia. Tot la prima vedere se observau cateva detalii care aratau ca acolo este un epigraf, dar nu pentru un personaj obisnuit. Si uite asa a inceput totul. Am primit acele fotografii, le-am printat pe o rezolutie mult imbunatatita si de aici totul parea simplu. Dar, pana la urma in ce limba era scris? Dupa unele grupuri de litere si cuvinte, parea sa fie greaca sau latina, dar erau si urme de cuvinte slavone, apoi, daca fortam lucrurile, puteam sa gasesc si variante in copta sau etiopiana. Si uite asa, un text care se prezenta greu de descifrat, a ajuns sa fie imposibil sau aproape imposibil de inteles. Trecutul ca atare este intangibil si prea complex pentru a ne fi restituit integral, asa ca tot ce fac istoricii de catedra si filosofii istoriei e sa reconfigureze marile inventare factologice printr-o permanenta schimbare de accent si de grila analitica.
Fiind un epigraf scris pentru o personalitate cu un trecut plin si care putea sa lase urmari nedorite pentru urmasi, modul de redactare ales a fost “scrierea de texte suprapuse”. In felul acesta cel care isi ducea somnul de veci era “linistit” pe vecie, iar urmasii puteau duce mai departe principiile si idealurile primite.
Timp de mai bine de 500 de ani, acest text a fost inteles doar de catre cei care stiau metoda scrierii textelor suprapuse si care cu siguranta au disparut de mult, deci aceasta placa a ramas necunoscuta tuturor celor care si-au lipit ochii de ea si au incercat sa inteleaga ce scrie. Totul fara nici un rezultat. Unii au crezut ca este o traducere intr-o limba alambicata a textului scris in limba latina, text ce se afla in partea din stanga a Capelei Turbolo din Biserica Santa Maria la Nova din Napoli. Textul apartine Papei Grigorie al XIII-lea, cel care ne-a facut sa masuram timpul altfel. Cel mai aventuriei domitor valah are o legatura aparte cu acest Papa. Petru Cercel, fiul vitreg al lui Patrascu Voda si frate vitreg cu Mihai Viteazul, cu sprijinul prietenilor sai Cardinalul Morone si calugarul carmelit Parizola, va lega o relatie de prietenie cu Papa Grigorie al XIII-lea, dovada stand si scrisorile ce se pastreaza in Biblioteca Vaticanului. In toate aceste documente, Papa i se adreseaza cu titulatura “Petrus Demetrius, princeps de parte Valachiae”, iar regale Frantei Henric al III-lea il numea “foarte dragul nostru verisor si bun prieten”. Asta este o alta poveste! Dar, de ce ai traduce un text foarte clar si scris intr-o limba accesibila inclusiv vulgului, daca acest text este de fapt altceva?
Pentru ca eu cred cu tarie ca instructia nu vindeca neghiobia, ci o echipeaza, am cautat informatii despre Biserica Santa Maria la Nova si cel mai important lucru descoperit a fost ca aici isi avea sediul Ordinul Dragonului, un ordin militar religios ce a luptat pentru nealterarea religiei crestine si pentru indepartarea pericolului pagan otoman. Cine erau paganii si ce puteau face ei? Incepand cu secolul al XI-lea au aparut in Europa diverse ordine militare religioase, care au avut rol ospitalier pentru crestinii care isi doreau sa ajunga la Locurile Sfinte ale crestinatatii. Apoi, toate aceste ordine au devenit aparatorii cei mai infocati ai Locurilor Sfinte si al teritoriilor ce au apartinut crestinilor si apoi au fost cucerite de paganii mahomedani. Printre acestia, cei mai cunoscuti au fost Cavalerii Templieri, Cavalerii Ioaniti, Teutoni, Roza Crucieni si Cavalerii Ordinului Dragonului. Toti in afara de Cavalerii Ordinului Dragonului au luptat imporiva arabilor mahomedani, iar Cavalerii Dragonului au tinut piept avalansei otomane, care isi dorea cu orice pret sa treaca Europa prin ascutisul sabiei, iar Papa cu ale lui trei coroane sa i se inchine Sultanului Imperiului Otoman, lui Alah si mesagerului lui Mahomed.
Europa a avut noroc cu cei mai darzi dintre aparatori. Acestia au fost Valahii si Sarbii. Ei au tinut piept cu pretul vietii impotriva expansiunii otomane si de cate ori au incercat sa ajunga la zidurile Vienei, trupele otomane erau aproape nimicite de incursiunile valahilor si sarbilor. Sa nu uitam ca domnitorii viteji ai Principatelor Romane erau edificati, de catre papalitatea ce statea tremuranda in intuneric si astepta, cu titulaturi pompoase de “Atleti ai lui Hristos”! Adica, o recunostinta de fatada, pentru ca ori de cate ori principii valahi sau sarbi au cerut ajutorul militar in particular sau crestinii ortodocsi au solicitat sprijin in general, papalitatea a intarziat intentionat sa trimita raspuns favorabil sau cand a trimis a fost prea mic sau a ajuns cu intaziere, cand abia se mai observau urmele infrangerii. Dar, suntem obisnuiti cu intentiile vestului. Sic!
Primul dintre valahii mentionat in scriptele Ordinului Dragonului este Vlad al II-lea Dracul, ginerele lui Mircea cel Batran sau Intelept, domnitorul Tarii Romanesti (1355-1418). Unul din simbolurile de pe flamurele de lupta ale celor doi era dragonul, asa cum vedem si pe zidurile Bisericii Santa Maria La Nova din Napoli. Unul din fii lui Vald al II-lea, Vlad al III-lea este cel care a dus numele mai departe numele Ordinului Dragonului si este domnitorul valah asupra caruia se desfasoara toata aceasta fila de istorie, inteleasa abia acum de unii, contestata de altii, dar cel mai important elucidata pentru toti. Prostia nu e decat pretentia umana de a-L invata pe Dumnezeu cum sa faca lucrurile.
Epigraful din Capela Turbolo a Bisericii Santa Maria la Nova ii apartine lui Vlad al-III-lea Dracul sau Vlad Tepes asa cum este cunoscut in traditia istorico-populara. Datele de nastere si a mortii nu ne sunt cunoscute cu exactitate, si cum cei mai multi istorici spun ca anul nasterii este 1431, la fel voi proceda si eu. In legatura cu anul mortii voi concluziona mai tarziu si ma voi apleca asupra celor doua ipoteze care vorbesc despre anul 1476 sau 1477. Cine a fost Vlad al III-lea Dracul si ce rol a avut el in scurta viata si in cele 3 domnii?
Fiu al lui Vlad al II-lea si nepot al lui Mircea cel Batran, Vald Tepes se naste in Cetatea Sighisoarei in jurul anului 1431. In jurul anului 1442, la o varsta frageda este trimis impreuna cu fratele sau mai mic, viitorul domn Radu cel Frumos, zalog la Inalta Poarta. Tatal lor a fost nevoit sa accepte aceasta conditie pentru a-si pastra tronul si pentru a garanta sultanului ca va ramane loial si va plati tributul. Aici, cei doi primesc educatie militara si administrativa, alaturi si de viitorul sultan Mehmed al II-lea, cel care va implini idealul de vacuri al otomanilor. Peste 6 ani a stat zalog in diverse resedinte ale Inaltei Porti. A ajuns in Insula Rodos, Cipru si in final la Edirne, fostul Adrianopole de unde va pleca spre Tara Romaneasca cu o ura si furie fara margini impotriva celor care l-au tinut ostatic, desi era fiu de domn. Pentru scurt timp ajunge pe tronul Tarii Romanesti in anul 1448, dar este indepartat de boierii care ii vor demonstra pana la sfarsit ca nu ii sunt alaturi si nu sustin poporul. Timp de 8 ani a fost in exil, incercand sa gaseasca sprijin atat la Est cat si la Vest pentru a se intoarce pe scaunul de domn al Valahiei. Prima incercare a fost in anul 1451, cand merge in Moldova sa ceara ajutor de la unchiul sau Bogdan al II-lea. Dar cum in Moldova situatia era similara cu cea din Tara Romaneasca, Bogdan al II-lea este omorat de catre fratele sau vitreg Petru Aron, in noaptea de 15 spre 16 octombrie 1451 in timp ce se afla la o nunta la Reuseni. Fiul lui Bogdan al II-lea si viitorul domn, Stefan cel Mare avea 14-15 ani si se refugiaza cu sprijinul lui Vlad Tepes in Tara Romaneasca, recucerind tronul de la ucigasul tatalui sau in 1457.
In 1456, profitand de faptul ca otomanii erau ocupati cu Iancu de Hunedoara la Belgrad, Vald Tepes ocupa tronul Tarii Romanesti invingandu-l pe rivalul sau Vladislav al II-lea, care era obedient otomanilor si ucigas al tatalui si fratelui sau mai mare Mircea. Suntem la 3 ani dupa cucerirea celui mai vechi imperiu al lumii si se ascute gustul cuceririlor pentru otomani. Calea spre o Europa in intregime pasalac turcesc era deschisa. Serbia era deja pasalac, Ungaria umeaza in 70 de ani – 1526 la Mohach, iar Viena era campul de batalii interne si asa foarte usor de cucerit.
Islamizarea tututor crestinilor era o chestiune simpla si realizabila in scurt timp. Daca in trecut cruciadele au avut rolul de a recucerii locurile sfinte ale crestinatatii din mainile arabilor musulmani, acum era timpul pentru o noua cruciada de aparare impotriva otomanilor insetati si infomentati de noi si noi cuceriri. Marile batalii de la “Campia Mierlei”, Belgrad, Varna, au aratat cat de subrede sunt aliantele crestinilor si cat de mare este egoul unora si altora. Vestul s-a folosit de Est, promitand sprijin militar suficient, pentru ca regatele mici din Est sa lupte cu indarjire, pentru apararea crestinatatii. De fapt, interesul era altul. Un subiect sensibil, pe care nu am de ce sa-l ating aici. (Este concludent raspunsul ultimului patriarh al Ierusalimului, cand victoria lui Salahadin era iminenta. – “Sa-l abandonam pe Hristos si sa imbratisam islamul, ca sa scapam cu viata. Apoi, sa apostaziem islamul si sa ne intoarcem la crestinism, pentru ca Hristos este milostiv si bun”.)
Intorcandu-ne la Vlad Tepes, il vedem pe acesta si armatele sale cum apara Europa de invazia otomana. Cine spune ca a facut-o pentru a-si apara doar tara este in eroare, pentru ca mare parte din bataliile purtate impotriva Imperiului Otoman s-au desfasurat pe aceste locuri si nicidecum pe pamant strain. Intrase intr-un joc politic al promisiunilor si sacrificiului. Vestul promitea sprijin, iar el imbarbatat de idea sacrificiului a crezut ca numai o Europa unita si orientata spre un singur obiectiv, poate sa opreasca expasiunea otomana. Este ca si cum astazi Franta lupta impotriva Rusiei, pentru ca sa scape lumea de dusmanul naprasnic, dar pe teritoriu ucrainian. Cine? Ce? Cum?
Acum incepe cea dea doua si cea mai lunga domnie, care se incheie in 1462. De doar 6 ani a avut nevoie ca sa reorganizeze intreaga tara. In primul rand a consolidate autortitatea domneasca, a pedepsit aspru talharia, coruptia si tradarea, a organizat armata si intreaga administratie, a refuzat sa se mai inchine si sa plateasca tribut Inaltei Porti, si a inceput in iarna lui 1461 sa recucereasca cetatile de la Dunare. A fost foarte aproape sa-l ucida pe sultanul Mehmed al II-lea, cuceritorul Bizantului, in faimosul atac de noapte din 17 iunie 1462. Pierde batalia si tronul si fuge in Transilvania unde cere ajutor lui Matia Corvin. Din motive stiute doar de Matia Corvin, il aresteaza pe Vlad Tepes si-l tine inchis timp de 12 ani. Trece la catolicism si se casatoreste cu Justina Szilagyi. Istoricii spun ca familia Szilagyi era ruda cu familia lui Matia Corvin. Acum, in 1476 cu sprijin militar solid, atat din partea lui Matei Corvin, cat si din partea lui Stefan cel Mare, recucereste tronul Tarii Romanesti de la Laiota Basarab.Dupa putin timp pierde sprijinul militar si Laiota Basarab se intoarce cu sprijin ottoman si recucereste tronul. Acum Vlad Tepes iese din istoria Tarii Romanesti. Una din ipoteze spune ca a fost omorat in batalie si I s-a taiat capul, care a fost trimis la Istanbul intr-un butori cu miere drept dovada ca dusmanul imperiului a fost eliminat. Potrivit aceleiasi ipoteze, trupul a fost inmormantat in cea mai apropiata ctitorie, aceasta fiind Manastirea Comana. Cu siguranta dupa ce otomanii au invadat tara si i-au taiat capul, au avut bunatatea sa ii aseze trupul la loc de cinste si intr-un loc cu mare incarcatura spirituala crestina. O a doua ipoteza este ca a fost inmormantat la Manastirea Snagov, cealalta ctitorie a sa, iar 250 de ani mai tarziu,calugarii greci si fanarioti i-au asezat trupul intr-un mormant neinscriptionat asezat in fata usilor imparatesti din biserica manastirii, calcand de fiecare data peste “trupul lui de piatra” in semn condamnare pentru toate asa zisele nenorociri. In cei aproape 100 de ani cat au stat domnii fanarioti in Tarile Romane, calugarii greci care i-au insotit au avut un singur gand si scop, cum sa se imbogateasca si sa care avutia in locul lor de bastina, nicidecum sa se “distreze” macabru cu osemintele unui domnitor, care si-a dat viata pentru continuitatea acestui popor. Astazi, nu mai sunt calugari fanarioti, ci corporatii.
Totusi, Vlad Tepes sa fi gustat sfarsitul in 1476? Potrivit epigrafului descoperit in Capela Turbolo a Bisericii Santa Maria la Nova din Napoli, Vlad Tepes, fiul lui Vlad al-II-lea Dracul, a murit in 1480, luna noiembrie, ziua 20.
Textul necrologului suna asa:
Rand 2 ΒΑΣΙΛΕΥΣ ΡΩΜΑΙΩΝ – Basileus Rōmaiōn – „Împăratul romanilor”
Rand 3 ΚΑΙ ΒΛΑΧΩΝ – Kai Vlachōn – „Și al vlahilor”
Rand 4 Ο ΑΥΤΟΚΡΑΤΩΡ – Ho Autokratōr – „Împăratul (autocratul)”
Rand 5 ΜΙΧΑΗΛ Ο ΠΑΛΑΙΟΛΟΓΟΣ – Michaēl ho Palaiologos – „Mihail VIII-lea Paleologul” (împărat bizantin, sec. XIII)
Rand 6 ΚΑΙ Ο ΥΙΟΣ ΑΥΤΟΥ – Kai ho huios autou – „Și fiul său”
Rand 7 ΑΝΔΡΟΝΙΚΟΣ – Andronikos – „Andronic” (isi urmeaza tatal la tron)
Rand 8 ΒΛΑΔ Ο ΤΩΝ ΒΛΑΧΩΝ – Vlad ho tōn Vlachōn – „Vlad, [domnul] vlahilor” (voievod)
Rand 9 ΗΓΕΜΩΝ ΕΚΕΙΝΟΣ – Hēgemōn ekeinos – „Acela conducător” sau „acel domnitor”
Rand 10 ΔΙΣ ΕΦΟΝΕΥΘΗ – Dis ephoneuthē – „A fost omorât de două ori”
Rand 11ΟΥΤΟΣ ΕΦΥΓΕΝ – Outos ephugen – “Acesta a fugit” sau „Acesta a murit” (cu sensul de a pleca din viață)
Rand 12 ΚΑΙ ΠΑΛΙΝ ΕΖΗΣΕΝ – Kai palin ezēsen – „Și din nou a trăit” – simbol al întoarcerii la domnie ( nu este cu sensul de inviere)
Rand 13 ΑΛΛΑ ΠΑΛΙΝ ΕΦΟΝΕΥΘΗ – Alla palin ephoneuthē – „Dar din nou a fost omorât”
Rand 14 ΥΠΟ ΤΩΝ ΕΧΘΡΩΝ ΑΥΤΟΥ – Hypo tōn echthrōn autou – „De către dușmanii săi”
Rand 15 ΚΑΙ ΕΝ ΤΟΠΩ ΤΑΦΗΣ – Kai en topō taphēs – „Și în locul de îngropare”
Rand 16 ΕΤΙΜΗΘΗ ΩΣ ΜΑΡΤΥΣ – Etimēthē hōs martys – „A fost cinstit ca martir”
Rand 17 ΤΩΝ ΒΛΑΧΩΝ ΑΡΧΩΝ – Tōn Vlachōn archōn – „Domnitorul vlahilor”
Rand 18 ΚΑΙ ΗΓΟΥΜΕΝΟΣ ΠΙΣΤΟΣ – Kai hēgoumenos pistos – „Și conducător credincios”
Rand 19 ΚΑΤΕΛΗΞΕΝ ΕΝ ΕΙΡΗΝΗ – Katēlēxen en eirēnē – „A sfârșit în pace”
Rand 20 ΤΟΥ ΘΕΟΥ ΔΟΞΑΖΟΝΤΟΣ – Tou Theou doxazontos – „Slăvind pe Dumnezeu”
Rand 21 ΑΝΕΓΡΑΦΗ ΕΙΣ ΠΕΤΡΑΝ – Anegraphē eis petran – „A fost scris pe piatră”
Rand 22 ΕΙΣ ΜΝΗΜΗΝ ΑΙΩΝΙΟΝ – Eis mnēmēn aiōnion – „Spre veșnică amintire”
Rand 23 ΤΟΥ ΕΥΣΕΒΟΥΣ ΒΛΑΔ – Tou eusebous Vlad – „A lui Vlad, cel evlavios”
Rand 24 ΤΟΥ ΠΙΣΤΟΥ ΔΟΥΛΟΥ – Tou pistou doulou – „Al slujitorului credincios”
Rand 25 ΤΟΥ ΚΥΡΙΟΥ ΗΜΩΝ – Tou Kyriou hēmōn – „Al Domnului nostru”
Rand 26 ΙΗΣΟΥ ΧΡΙΣΤΟΥ – Iēsou Christou – „Iisus Hristos”
Rand 27 ΕΝ ΕΤΕΙ ΣΩΤΗΡΙΩ – En etei sōtēriō – „În anul mântuirii”
Rand 28 ΧΙΛΙΩ ΚΑΙ ΣΣΠ΄ – Chiliō kai sesepi – „O mie patru sute optzeci.”
Rand 29 ΕΝ ΜΗΝΙ ΝΟΕΜΒΡΙΩ – En mēni Noembriō – „În luna noiembrie”
Rand 30 ΗΜΕΡΑ ΕΙΚΑΔΙ – Hēmera eikadi – „În ziua douăzeci” (20 noiembrie)
Rand 31 ΕΓΕΝΕΤΟ Η ΚΟΙΜΗΣΙΣ – Egeneto hē koimēsis – „S-a săvârșit adormirea (moartea)”
Rand 32 ΤΟΥ ΔΟΥΛΟΥ ΤΟΥ ΘΕΟΥ – Tou doulou tou Theou – „A slujitorului lui Dumnezeu”
Rand 33 ΒΛΑΔ ΤΟΥ ΕΥΣΕΒΟΥΣ – Vlad tou eusebous – „Vlad cel evlavios”
Rand 34 ΗΡΕΜΗΣΕΝ ΕΝ ΕΙΡΗΝΗ – Ēremēsen en eirēnē – „S-a odihnit în pace”
Rand 35 ΜΝΗΣΘΗΤΙ ΚΥΡΙΕ – Mnēsthēti Kyrie – „Pomenește, Doamne”
Rand 36 ΤΗΣ ΨΥΧΗΣ ΑΥΤΟΥ – Tēs psychēs autou – „Sufletul lui”
Rand 37 ΚΑΙ ΑΝΑΠΑΥΣΟΝ ΑΥΤΟΝ – Kai anapauson auton – „Și odihnește-l”
Rand 38 ΕΝ ΤΟΠΩ ΦΩΤΕΙΝΩ – En topō phōteinō – „În loc luminat”
Rand 39 ΕΝ ΧΩΡΑ ΖΩΝΤΩΝ – En chōra zōntōn – „În țara celor vii”
Rand 40 ΕΝ ΚΟΛΠΟΙΣ ΑΒΡΑΑΜ – En kolpois Abraam – „În sânul lui Avraam”
Rand 41 ΜΗ ΜΝΗΣΘΗΣ ΑΜΑΡΤΙΩΝ – Mē mnēsthēs hamartiōn – „Nu pomeni păcatele [lui]”
Rand 42 ΤΟΥ ΔΟΥΛΟΥ ΣΟΥ ΤΟΥΤΟΥ – Tou doulou sou toutou – „Ale acestui slujitor al Tău”
Rand 43 ΑΛΛΑ ΣΥ ΧΑΡΙΣΑΙ – Alla sy charisai – „Tu, dăruiește-i harul”
Rand 44 ΕΛΕΟΣ ΚΑΙ ΣΩΤΗΡΙΑΝ – Eleos kai sōtērian – „Milă și mântuire”
Rand 45 ΟΤΙ ΕΥΛΟΓΗΤΟΣ ΕΙ – Hoti eulogētos ei – „Căci binecuvântat ești”
Rand 46 ΚΑΙ ΖΩΟΔΟΤΗΣ – Kai zōodotēs – „Și Dătător de viață”
Rand 47 ΚΑΙ ΣΩΤΗΡ ΤΩΝ ΨΥΧΩΝ – Kai sōtēr tōn psychōn – „Și Mântuitor al sufletelor”
Rand 48 ΚΑΙ ΑΝΑΣΤΑΣΙΝ ΧΑΡΙΖΗ – Kai anastasin charizē – „Și dăruitor de înviere”
Rand 49 ΕΝ ΤΗ ΕΣΧΑΤΗ ΗΜΕΡΑ – En tē eschatē hēmera – „În ziua cea de pe urmă”
Rand 50 ΑΜΗΝ – Amēn – „Amin”
Acesta este textul scris in caractere majuscule (unciale) in limba greaca veche asa cum a fost asternut pe piatra de marmura. La prima vedere textul este criptic, care imbina caractere latine, grecesti, copte sau etiopiene. In felul acesta lectura este dificila, chiar imposibil de ajuns la o cursivitate. Este un fel de criptograma epigrafica, aceasta fiind o practica rara, menita sa ascunda mesajul sau sa creeze o aura de mister. In epoca renascentista se foloseau astfel de texte “in cod” (cabale literare, cifru umanist), iar in cazul acesta este vorba de o inscriptie indescifrabila alegorica si nu un epitaf simplu. Semnele exotice au fost folosite pentru a ascunde sau umple mesajul real.
Un prim aspect, in secolul al XV-lea limba greaca veche era limba oficiala de cancelarie in partea unde Imperiul Roman de Rasarit isi lasase amprenta. Cu toate acestea, in unele texte apar noutati lingvistive si istorice. Daca in majoritatea textelor datarea unui eveniment se facea luandu-se in calcul momentul facerii lumii (Anno Mundi), altele se raporteaza la anul mantuirii, asa cum este textul necrologului lui Vlad Tepes. Avea nevoie mai mult de mantuire, decat de inceput al lumii.
Din vremea aceea sunt putine date ramase in Arhivele Nationale ale Turciei. In luna noiembrie 2025, Dl Mircea Cosma impreuna cu o parte a membrilor echipei de cercetatori, a efectuat o vizita de lucru la Arhivele Nationale ale Republicii Turcia, discutiile fiind purtate cu insusi Directorul General al institutiei. Concluzia a fost ca din secolul al XV-lea sunt foarte putine documente pastrate si toate au fost cercetate, pentru ca au prezentat un interes in plus fiind secolul in care Imperiul Bizantin a fost cucerit de catre Mehmed al II-lea. In toate aceste documente nu este nici o mentiune despre aducerea capului lui Vlad Tepes in fata sultanului. Alte capete au fost aduse! Laonic Chalcocondil, cronicar bizantin din secolul al XV-lea, spune ca Vlad a murit in lupta contra turcilor, dar nu da detalii precise de loc si timp. Sa fi murit in Batalia de la Otranto in 1480 sau langa Bucuresti in 1476? Cronicile sarbesti si bulgaresti accentueaza ideea tradarii boierilor si pierderea domniei. Chiar atat de rasunatoare sa fie moartea acestui principe netolerat de vecini, incat moartea sau disparitia lui sa fie consemnata in cronci germane, maghiare, turcesti?
Despre Vald Tepes s-au spus multe. Cele mai multe imagini il prezinta pe Vald al III-lea ca fiind un domnitor crud, nemilos, “iubitor de sange”, nedrept si necredincios. Mare parte din caracterizarea negativa a domnitoriului apartine nobililor si negustorilor sasi si a unor boieri romani. Sasii s-au considerat intortdeauna o natiune privilegiata si scutita de taxe, iar unii boieri romani preferau sa plateasca bir Portii Otomane si sa aibe “liniste”, decat sa traiasca liber si cu perspective sanatoase de viitor. Sa fie oare doar o imagine a trecutului sau se potriveste in fiecare epoca? SIC!
Din textul de mai sus, il vedem pe Vlad Tepes ca urmas al imparatilor romani de rasarit, urmas direct al lui Mihail al VIII-lea Paleologul si al fiului sau Andronic. De ce?
Mihail al VIII-lea este nimeni altul decat intemeietorul dinastiei Paleologilor si cel care recucereste Imperiul Roman de Rasarit din mana latinilor in 1259 alaturi de cei 800 de soldati cumani (Comana). Latinii si Cruciada a IV-a si in drumul lor spre Ierusalim si celelalte locuri sfinte ale crestinatatii s-au oprit la Constantinopol. In loc sa lupte cu islamul au luptat cu “fratii” lor crestini si au cucerit si controlat Imperiul Roman de Rasarit pentru 55 de ani. Ne mai miram de ce peste aproape 200 de ani au reusit otomanii sa cucereasca definitiv cel mai vechi Imperiu al lumii? Pentru mine raspunsul este foarte clar.
Vlad Tepes este nimeni altul decat singurul continuator al ideilor marilor imparati crestini rasariteni si a inteles cat de mare este pericolul islamului, pentru intreaga lume crestina. A luptat pana la finalul vietii, pentru poporul lui, pentru credinta lui si a neamului lui.
In continuarea textului, rugaciunea necrologului il aseaza pe Vlad Tepes in sanul lui Avraam si in randul dreptilor. Daca ar fi fost un domnitor dupa descrierea negustorilor sasi sau a unora dintre boierii romani, cu siguranta ar fi fost un personaj uitat si de istorie.
Vlad Tepes este nimeni altul decat ultimul bastion real si solid impotiva curentului urias si de nestavilit al islamului otoman.
Mormantul lui Vlad Tepes este la Napoli si nu o spun din perspectiv unui istoric cu patalama, ci a unui iubitor de istorie neancorat in paradigme si clisee trasate de altii. Sunt un iubitor de istorie care a invatat de la inaintasi ca istoria adevarata este si in afara cartilor de istorie, pe teren.
Multumesc pe aceasta cale Domnului Mircea Cosma, fara de care acest demers nu ar fi ajuns la urechile tuturor din lumea intreaga. Datorita domniei sale, Domnitorul Valahiei Vlad Tepes sau Vlad al III-lea Draculea isi capata locul adevarat in panteonul crestinatatii.
Avem in fata ochilor un epigraf complet care ne arata ca Principele Tarii Romanesti, Vlad Tepes, isi duce somnul de veci in Biserica Santa Maria La Nova din Napoli si ca moartea lui a doua oara a avut loc in 1480, la 20 noiembrie. Pentru intarirea celor spuse prezint si primul rand. Eu nu mai am nici un dubiu.
ϹΛΑΒ…ΛΔ ΝΑΛΟΥΝΙ ΒΛΑΔ …ΑΝΟΛΟΓ… ΝΑΠΑ… „Între slavi s-a ridicat Vlad, iată biruința lui. Vlad, al cărui cuvânt a rămas, în acest loc de odihnă.”
De mai bine de 500 de ani acest text a stat inchis si neclintit in fata cititorului de rand. Pentru ca autorul epigrafului ramane in continuare necunoscut, autorii acestui studiu, Dl. Mircea Cosma si Tufan Cristian sunt cei care vor duce mai departe noutatea despre cel care a fost ultimul Principe Valah Cavaler al Ordinului Dragonului. Traducerea apartine in intregime autorului. Ea reprezinta rezultatul analizei personale a textului, realizata pe baza documentelor si surselor consultate. Toate drepturile traducerii, selectiei si interpretarii apartin autorului si trebuie citit si citat ca atare.
Video PHonline.ro
