Finalul tragic al unei călătorii de trei ani prin sălbăticia Canadei. Un aventurier s-a filmat chiar înainte să facă o greșeală fatală

Timp de trei ani, Steffen Skjottelvik a dus o viață de aventurier. El și-a dorit să urmeze calea marilor exploratori norvegieni și a planificat o expediție pe mai mulți ani prin pădurile sălbatice din nordul Canadei. După o călătorie de de kilometri pe jos, cu sania trasă de câini sau cu barca pe râu, Skjottelvik a făcut o greșeală care i-a fost fatală, chiar când mai avea doar câteva sute de metri până la una din puținele așezări de pe lungul său drum prin pustietate. Doar unul dintre câinii lui a mai ajuns la destinație.

Schimbare politică la nivel național. Ce șefi de instituții din Prahova pleacă acasă dacă PNL trece în opoziție

Dintr-o clădire din York Factory, care a fost cândva un centru al comerțului cu blănuri din Canada și acum este un sit istoric, un îngrijitor a observat un animal care semăna cu un lup la marginea râului Hayes.

Revolta din PNL ia amploare: Mai multe filiale de prim rang îl sfidează pe Bolojan și resping în unanimitate Guvernul Niculescu

El era obișnuit să trăiască printre lupi și urși polari care dădeau târcoale clădirii noaptea și dormeau prin apropiere. I s-a părut ciudat ca un lup să stea nemișcat pe malul râului, dar l-a lăsat în pace.

Prefectul Daniel Nicodim, mesaj de Ziua Încoronării: „Identitatea națională nu este de vânzare”

Îngrijitorul și ceilalți membri ai personalului din York Factory așteptau sosirea aventurierului norvegian Steffen Skjottelvik, relatează New York Times.

Erau siguri că bărbatul de 29 de ani, care a învățat singur să conducă sania trasă de câini, avea multe povești de spus din călătoria sa de-a lungul coastei Golfului Hudson – foarte puțini oameni fac acest traseu pe jos. Erau pregătiți să îl întâmpine cu burgeri și un loc de dormit comod.

Aceasta era a doua etapă a călătoriei sale pe mai mulți ani, care a început în satul Moosonee, Ontario, și ar fi trebuit să se încheie în Alaska. Prima etapă s-a terminat când a ajuns în Peawanuck, un sat locuit de băștinași cree, după un traseu de peste 500 de kilometri. Steffen ar fi trebuit să stea acolo doar câteva luni, până la finalul sezonului cald, însă a trăit alături de localnici mai bine de doi ani.

S-a atașat așa de mult de comunitatea cree încât a decis că, după ce își va încheia călătoria, se va întoarce în Peawanuck și va trăi aici alături de o localnică de care s-a îndrăgostit, Lilyann Mack.

Steffen ar fi vrut să exploreze zona arctică a Rusiei, dar războiul din Ucraina i-a dat planurile peste cap

A doua etapă a călătoriei trebuia să se termine chiar în York Factory, iar Steffen mai avea de trecut doar râul Hayes ca să ajungă la situl istoric de pe malul opus. Dar Steffen nu a mai ajuns acolo.

După câteva ore în care animalul ce fusese confundat cu un lup nu s-a mișcat din loc, echipa din York Factory s-a apropiat de el și și-a dat seama că este un câine. L-au hrănit cu cârnați.

Zece zile mai târziu, Steffen a fost găsit mort la doar câțiva kilometri în aval de York Factory. Avea la el și un card de memorie ce conținea peste 20 de ore de înregistrări video din călătoria sa, inclusiv un videoclip filmat cu câteva minute înainte să se înece în râu.

Cu toate că Steffen a vrut cândva să devină electrician și a lucrat un timp ca pompier, după terminarea liceului, eroii lui erau Lars Monsen și Helge Ingstad – oameni care au călătorit prin zone vaste de sălbăticie și au devenit cunoscuți în urma publicării unor documentare lungi despre aventurile lor.

Steffen ar fi vrut să călătorească cu sania trasă de câini prin Rusia, întrucât Norvegia nu i s-a părut destul de sălbatică și era prea aproape de casă. Chiar și în tundra alpină norvegiană, Steffen ar fi dat peste alți excursioniști ca el.

Zona arctică a Rusiei era cu adevărat sălbatică. Nu ar fi văzut niciun om timp de mai multe zile sau chiar săptămâni. Dar, când Rusia a invadat Ucraina, Steffen și-a mutat atenția înspre tundra vastă și pădurile imense din Canada.

Steffen a spus că a trecut pe lângă 200 de urși polari în călătoria lui

Când a plecat din Peawanuck, Steffen s-a decis să parcurgă următoarea etapă a călătoriei cu canoea întrucât nu avea destui câini puternici pentru a ajunge în York Factory cu sania.

Steffen avea la el o pușcă de vânătoare pentru că se temea să nu fie atacat de urșii polari. Uneori, întâlnea chiar și cinci sau șase urși într-o singură zi. Câini lui nu se temeau de urși și, de multe ori, fugeau după ei.

Cu câteva zile înainte să dispară, Steffen a trecut prin Nanuk Polar Bear Lodge, aflată la aproximativ 40 de kilometri est de York Factory. Acolo, el i-a spus directorului companiei care administrează cabana că a trecut pe lângă 200 de urși polari pe drumul său, potrivit CBC News.

Într-o zi, Bay, unul din cei doi câini care l-au urmat în a doua parte a călătoriei sale, a fugit și nu s-a mai întors. Steffen s-a gândit că poate a fost atacat de lupi. Bay, un husky de Alaska, a reușit să se întoarcă în Fort Severn, ultima așezare unde Steffen s-a oprit înainte de a pleca spre York Factory. Acum, Bay se află în grija lui Lilyann în Peawanuck.

Celălalt câine, Togo, un malamut de Alaska, l-a urmat pe Steffen până la final, el fiind câinele pe care îngrijitorul din York Factory l-a confundat cu un lup și care îl aștepta pe Steffen să iasă din apele repezi ale râului Hayes.

În ziua aceea, vremea era ploioasă și vântul bătea cu putere. În zona de vărsare a râului în Golful Hudson, apa era încă adâncă și curenții erau puternici. Traversarea râului înot era periculoasă. Dacă Steffen ar mai fi așteptat șase ore până la reflux, ar fi putut practic să treacă râul mergând pe jos.

Simțind că este foarte aproape de finalul acestei etape a călătoriei sale, Steffen nu a mai vrut să aștepte. „Am ajuns, Togo. De la Peawanuck la York”, a spus el în ultima sa filmare. „Am reușit. Am ajuns de-a lungul coastei”.

Steffen s-a filmat în timp ce zâmbea bucuros pe malul râului. Apoi, a oprit înregistrarea și a intrat în apă. Nu a mai reușit să iasă.

„Mă gândesc de multe ori la ce nu a mers bine acolo”

Întrebat ce părere are despre Steffen, Walter Wastesicoot, marele șef al unui consiliu al Primelor Națiuni, a spus: „Steffen a avut o relație cu o femeie din Primele Națiuni, a trăit printre oamenii noștri, a început să învețe limba noastră.”

„Nimeni nu face asta. Mi-aș dori ca prim-ministrul să facă la fel”, a mai spus Wastesicoot în timpul unei ceremonii de comemorare a lui Steffen la care au participat și părinții aventurierului norvegian.

Părinții lui încă nu au văzut toate videoclipurile filmate de Steffen. Le privesc în părți, atunci când au timp și destulă putere să se uite la ce a făcut fiul lor în ultimele zile din viața sa.

„Am văzut filmul când a ajuns în Peawanuck”, a spus mama lui Steffen, Gry, pentru NYT. „El a spus: ‘Mama nu își mai face griji pentru mine pentru că i-am spus că sunt bine și că oamenii din Peawanuck sunt drăguți cu mine.’”

„Bineînțeles că încă îmi făceam griji, dar nu i-am spus asta. Uitându-mă la videoclip, m-am bucurat enorm că nu am pus acea povară pe umerii lui”, a mai spus Gry.

„Mă gândesc de multe ori la ce nu a mers bine acolo”, a spus tatăl lui Steffen, Atle, în timp ce pescuia în râul Hayes, în apropiere de clădirea mare din York Factory la care Steffen nu a mai reușit să ajungă.

„Când pescuiam, zona mi s-a părut calmă. Îmi transmitea un fel de liniște.”

Este tentant să mergi într-o plimbare pe malul râului Hayes – tot ce îți trebuie este o plasă împotriva insectelor, o pungă cu fulgi de ovăz și un câ sau mai mulți. Aici, ei nu sunt doar animale de companie, sunt tovarășii tăi de drum.

Dormi pe blana lor sau pe ramurile de pin. Focul de tabără îți ține de urât. Nimeni nu știe unde ești sau când ai decis că ai ajuns la destinație. Genul de libertate de care aproape nimeni nu ajunge să se bucure vreodată.