S-a pierdut lupta cu evaziunea fiscală? 12 trilioane de dolari, în paradisuri offshore

Globalizarea a fost un avantaj pentru magnații care doresc să nu fie căutați de fisc. Aproximativ 12.000 de miliarde de dolari din averea financiară globală este deținută în offshore. Spa-urile financiare precum Insulele Virgine Britanice fac parte integrantă din economia mondială la fel de mult ca și orașele.

Bănicioiu, „paradit” doar cu denunțul lui Cocoş. Victor Ponta dezvaluie cum a fabricat DNA dosarul ex-ministrului Nicolae Banicioiu, achitat in prima instanta: „Pro Romania si PMP trebuiau eliminate din Parlament”

Dar pentru cât timp? În ultimul deceniu s-a înregistrat un efort impresionant pentru a elimina lacunele fiscale. În 2017, guvernele au introdus un sistem de schimb automat de informații bancare prin care centrele financiare offshore trebuie să informeze autoritățile fiscale din țara de reședință a titularului de cont cu privire la tranzacțiile bancare.

Surse/ Licitație măsluită, la CJ Prahova: Vicele Cristian Apostol a dat ordin ca firma unei foste consiliere PNL să câştige transportul de persoane în Prahova

În 2021, peste 140 de țări și teritorii, coordonate de Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică, au ajuns la un acord pentru a implementa un impozit minim de 15% pe profiturile multinaționalelor și pentru a redirecționa veniturile fiscale către țările în care produsele sunt efectiv vândute sau utilizate.

Hidro Prahova continuă să îşi bată joc: Mii de prahoveni, lăsați fără apă potabilă. De vină e… seceta!

Un nou raport al Observatorului fiscal al UE de la Școala de Economie din Paris oferă prima analiză detaliată a progreselor înregistrate, notează Bloomberg. Observatorul folosește termenul „evaziune” cu generozitate pentru a acoperi nu doar evaziunea fiscală ilegală, ci și actele creative de evitare a obligațiilor fiscale care implică paradisuri fiscale sau societăți fantomă.

Autorii oferă date vitale, generate de ceea ce ei numesc un „big bang informațional”, pentru îmbunătățirea sistemului fiscal global.

Campania pare de succes: schimbul automat de informații bancare a redus de aproximativ trei ori evaziunea fiscală offshore a persoanelor bogate. Înainte de 2017, aproximativ 90% din capitalul financiar deținut în offshore nu era declarat autorităților fiscale.

Dar chiar și în acest caz, succesul este unul cu rezerve: se estimează că un sfert din averea offshore care era deținută anterior sub formă de active financiare a fost convertită în bunuri imobiliare.

Aproximativ 500 de miliarde de dolari în bunuri imobiliare sunt deținute de proprietari străini, adesea companii mai degrabă decât persoane fizice, în Londra, Paris, Singapore, Dubai, Coasta de Azur și, surprinzător, Oslo. Acest lucru este echivalent cu 10% din totalul proprietăților imobiliare din aceste zone.

Și mai descurajant: în 2022, profituri în valoare de 1 000 de miliarde de dolari au fost înregistrate în paradisuri fiscale – ceea ce reprezintă aproximativ 35% din toate profiturile înregistrate de companiile multinaționale în afara țărilor lor de origine și aproximativ aceleași cifre ca înainte de adoptarea legislației.

Irlanda exemplifică abilitatea unei țări nemiloase de a se juca cu sistemul: introducerea unei rate de impozitare deosebit de scăzute (6,25%) pentru redevențe (ca parte a așa-numitului regim „patent box”) a dus la o creștere a numărului de companii globale care își localizează acolo „activele necorporale”( intangible assets).

Globalizarea nu este singurul personaj negative: una dintre cele mai mari distorsiuni din sistemul fiscal are loc la nivel național și nu global.

Miliardarii americani au o rată efectivă de impozitare echivalentă cu 0,5% din averea lor, iar miliardarii francezi o rată de impozitare de zero.

Miliardarii americani își conving companiile să își rețină câștigurile; miliardarii francezi își plătesc dividendele în companii intermediare care dețin averi. Observatorul crede că are o soluție globală la aceste probleme naționale: să se impună o taxă minimă globală pentru toți miliardarii egală cu 2% din averea lor. O iluzie – ce țară nu are o slăbiciune pentru miliardari?

Multinaționalele americane plasează aproape jumătate din profiturile lor străine în paradisuri fiscale, față de aproximativ 30% în cazul multinaționalelor din afara SUA.

În cele din urmă, globalizarea înseamnă taxe mai mici pentru cei care câștigă și își pot ține veniturile ascunse, și taxe mai mari pentru oamenii obișnuiți care nu au altă opțiune decât să plătească impozite. Închiderea lacunelor fiscale mai are un drum lung de parcurs.