Ministerul Mediului pregătește o nouă lovitură, printr-o metodologie pusă în dezbatere publică din 20 aprilie, care vizează identificarea „zonelor prioritare pentru biodiversitate”, adică noi arii protejate cu restricții sporite. În joc sunt zeci de mii de hectare de pădure și pășune care ar urma să intre în regim de protecție strictă, iar consecința directă, avertizează criticii proiectului, poate fi una dramatică: România ar putea rămâne fără ciobani, fără oi și fără capre în zonele montane, sub pretextul salvării naturii sălbatice.
Virgil Nanu, la semnarea contractului de 239 milioane de lei pentru apă și canalizare în zona Slănic: „Toți prahovenii trebuie să beneficieze de servicii de calitate!”
REVOLTĂTOR | Ploieștiul „Parangheliilor” vs. Ploieștiul Real: Imagini de lumea a treia în zona ZERO a orașului. Centrul „orașului viu”, plin de gropi și șobolani cu adevărat vii!Noua metodologie este elaborată în cadrul proiectului „Identificarea zonelor potențiale de non-intervenție (protecție strictă) în habitatele naturale terestre și marine, în vederea punerii în aplicare a Strategiei Uniunii Europene privind biodiversitatea pentru 2030”. Ea vine după ce, tot cu bani din Planul Național de Redresare și Reziliență, a fost finanțat un proiect anterior care a stabilit deja noi arii cu protecție strictă, folosite ca bază pentru modificări la OUG nr. 57/2007 privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei și faunei sălbatice. În 2023, când ministerul a organizat licitația și a atribuit contractele pentru acel prim proiect, a izbucnit un scandal major cu localnicii afectați de viitoarele restricții, în special interdicția de exploatare a lemnului și pășunatul. Nemulțumirea are și o memorie mai veche, potrivit jurnalul.ro: În 2015 a existat un alt proiect finanțat din fonduri europene, INSPIRE, care a stabilit arii protejate inclusiv pe pășuni pentru care se acordau subvenții agricole prin APIA. Cei care s-au confruntat atunci cu Ministerul Mediului, încercând să obțină revenirea la pășunat, susțin că hărțile au fost modificate și atunci, și acum, „din pix”, din birou, fără să se țină cont de activitățile economice reale din zonele montane. În logica lor, extinderea ariilor protejate și definirea unor suprafețe uriașe ca zone de protecție strictă riscă să producă un nou dezastru socioeconomic, prin blocarea unor activități de bază pentru comunități, chiar dacă pășunile nu au fost niciodată parte dintr-o „natură sălbatică” neatinsă, ci un spațiu folosit tradițional pentru pășunat.
PSD și AUR au anunțat moțiune de cenzură comună împotriva guvernului Bolojan / George Simion: Sper să votăm moțiunea pe 5 mai
Sinaia Group Whatsapp
Criticii proiectului subliniază și o contradicție administrativă: deși legislația pășunilor ține de Ministerul Agriculturii, Mediul include pășunile în areale cu protecție sporită, unde animalele nu ar mai avea voie să pască, în timp ce ministerul afirmă că proiectul nu urmărește interzicerea exploatării lemnului. În replică, contestatarii invocă definițiile din legislația internațională, care arată că, în practică, multe activități nu se vor mai putea desfășura în aceste zone, inclusiv pășunatul, chiar dacă, formal, se vorbește despre „non-intervenție” sau „management minimal”. În perioada actuală, ordinul pentru noua metodologie se află în dezbatere publică, însă conflictul pe această temă a început încă din 2023, odată cu finanțarea, prin PNRR, a „Studiului de identificare a zonelor potențiale de non-intervenție/protecție strictă în habitate naturale terestre și marine în vederea punerii în aplicare a Strategiei europene privind biodiversitatea pentru perioada 2021-2030”. Localnici din mai multe județe vizate spun că proiectele se sprijină pe aceleași expertize pe care ei le contestă de ani de zile și care au alimentat scandalul cu Ministerul Mediului. Deși noul proiect aduce unele modificări față de cel anterior, suprafețele incluse în aria de protecție strictă rămân, în esență, aceleași, chiar dacă ministerul ar fi acceptat, teoretic, să renunțe la o parte dintre zonele care afectau economia locală, mai ales exploatarea lemnului de foc și pășunatul.
În documentația proiectului este invocată Strategia UE privind Biodiversitatea 2030, care fixează două ținte complementare: protejarea a cel puțin 30% din suprafețele terestre și marine ale Uniunii și plasarea a cel puțin 10% dintre acestea sub regim de protecție strictă. Proiectul aflat în dezbatere urmărește, în mod explicit, contribuția României la atingerea țintei de 10%, prin desemnarea de Zone Prioritare pentru Biodiversitate cu regim de non-intervenție sau management minimal. În prezent, România protejează 23,5% din suprafețele terestre, fără să fi atins încă niciuna dintre cele două ținte asumate, iar propunerile de zone prioritare pentru biodiversitate au devenit, de mai mulți ani, subiect de scandal. Un precedent important este proiectul INSPIRE, derulat între martie 2014 și noiembrie 2015, plătit din fonduri europene (SMIS 43380), prin care au fost mutate limitele siturilor de importanță comunitară listate în anexele Ordinului ministrului Mediului, Apelor și Pădurilor nr. 46/2016, publicat în Monitorul Oficial nr. 114 din 15 februarie 2016. Atunci, ca și acum, miza a fost aceeași: pe terenuri folosite și subvenționate pentru agricultură s-au suprapus regimuri de protecție care au generat restricții și conflicte.
În teren, nemulțumirile au luat forme concrete. Cel mai mare scandal a fost în Făgăraș, unde proiectul privind stabilirea „zonelor de protecție strictă” a inclus arii extinse, aproape toată suprafața forestieră, iar localnicii au identificat inclusiv zone din intravilanul localităților, pentru care consiliile locale au votat deja împotrivă. Oamenii susțin că hărțile pe fiecare localitate nu au fost realizate prin consultarea proprietarilor de terenuri și că acestea au ajuns la ei abia în septembrie 2025, când primarii, composesoratele și proprietarii s-au trezit în fața faptului împlinit. Din perspectiva lor, urmează să li se ia drepturile asupra proprietăților pe care le dețin sau le administrează. Nemulțumiri similare sunt semnalate și în județele Argeș și Dâmbovița, unde mii de hectare de pășune, nu doar de pădure, sunt incluse în zona de protecție strictă prin noul proiect de modificare legislativă. În Dâmbovița sunt vizate 11.000 de hectare de pădure, cea mai mare suprafață aparținând comunei Moroeni, care include Parcul Natural Bucegi. Prefectul județului Dâmbovița, Marian Tănase, a susținut eliminarea din zonele supuse restricțiilor a suprafețelor pentru care există deja proiecte de investiții aprobate, semnalând astfel că proiectul riscă să blocheze inclusiv dezvoltări deja planificate.
Pe lângă impactul social și economic, apar și avertismente tehnice privind sănătatea pădurilor. Reprezentanții Romsilva au ridicat problema pădurilor în care nu s-ar mai putea interveni pentru eliminarea arborilor afectați de boli sau dăunători, ceea ce ar putea duce la distrugerea masivelor forestiere. Ei invocă exemplul „gândacului de scoarță”, fenomen în urma căruia deja s-au uscat mii de hectare, tocmai pentru că extragerea arborilor afectați a fost contestată de ONG-uri de mediu, în special de cele care dețin suprafețe importante de domeniu forestier și se opun intervențiilor. În ansamblu, disputa nu se poartă doar pe o metodologie tehnică, ci pe un model de guvernare a spațiului montan și rural: între obiectivele europene de protecție strictă și realitatea comunităților care trăiesc din pășunat și exploatare forestieră, între hărți trasate în birouri și economia locală, între promisiunea conservării și riscul unei depopulări accelerate a zonelor de munte. În acest context, pentru mulți dintre cei afectați, mesajul care se conturează este unul simplu și brutal: „interzis cu oaia la munte”.
Video PHonline.ro
