Câștigau 2.300 de euro în Olanda, dar au ales să revină în România. Motivul pentru care un cuplu a renunțat la viața din străinătate: „Am rămas șocați când am venit”

După patru ani petrecuți la muncă în Olanda, doi tineri din județul Olt au decis că este momentul să revină acasă și să își reconstruiască viața în România. Nicolae, în vârstă de 32 de ani, și soția sa, Mădălina, de 26 de ani, au participat recent la Bursa generală a locurilor de muncă organizată la Slatina, unde au analizat ofertele angajatorilor și au început să caute noi oportunități profesionale.

7 zile de la căderea salvatorului Bolojan. 5 scenarii posibile de a forma un nou guvern. 10 variante de premieri. Un nume surpriză de pe lista scurtă a lui Nicușor Dan

Cei doi spun că nu se tem de muncă și că experiența acumulată în străinătate îi ajută să se adapteze rapid. Sunt însă conștienți că salariile din România sunt mult sub nivelul celor din Vest. În Olanda câștigau aproximativ – de euro lunar, însă acum sunt dispuși să accepte venituri mai mici pentru a rămâne aproape de familie și pentru a-și construi un viitor acasă.

Distracție vs. Infrastructură: Consilierii locali au tăiat bugetele festivalurilor „Republica de sub Castani” și „Artown” pentru a finanța investiții prioritare

Povestea celor doi

Au plecat din România în 2022. Pentru Nicolae nu era prima experiență peste hotare, acesta lucrând anterior atât în Anglia, cât și în Olanda. Mădălina, în schimb, a ales inițial să rămână în țară pentru a-și termina studiile la o școală postliceală sanitară.

BREAKING/ Bugetul Ploieștiului a fost aprobat pe ultima sută de metri

„Când am plecat prima dată, Mădălina era la școala postliceală sanitară, a zis că vrea s-o termine”, a explicat Nicolae, potrivit adevărul.

După absolvire, tânăra a încercat să se angajeze în sistemul medical, experiență care a dezamăgit-o rapid.

„Aici, dacă nu ai bani, nu te poți angaja în sistemul public. Cred că niciunde, nu doar în sistemul sanitar”, spune în treacăt Mădălina.

Ulterior, aceasta s-a angajat la o companie producătoare de cabluri din fibră optică, unde a lucrat timp de doi ani, înainte de a decide să plece în Olanda alături de soțul său.

În cei patru ani petrecuți acolo, ambii au lucrat în domeniul tehnic, iar mai târziu într-un depozit unde pregăteau comenzi online pentru livrare. Ritmul de muncă devenise însă tot mai apăsător.

„Am stat patru ani în Olanda. La început a fost domeniu tehnic, doi ani de zile. S-a închis locul acela pur și simplu și agenția ne-au găsit altceva, tot tehnic. Ne-au spus însă că e doar pe o perioadă de timp. Au fost 5-6 luni, nu mai aveau alt job tehnic să ne ofere. Aveam experiență și nu am acceptat ce alte joburi ne-au oferit.

A apărut în cele din urmă o ofertă la o fabrică-depozit, unde se făceau comenzi online și noi pregăteam aceste comenzi pentru livrare. Aveai normă, iar norma creștea mereu. Vedea că faci mult, norma tot creștea și tot așa. La început n-am făcut-o, dar după, tot te presau și am făcut-o. Făceam chiar mai mult decât alții de acolo cu vechime de un an-doi. Și tot cereau mai mult, mai mult”, au relatat tinerii.

„Erau prețurile mult mai mici acolo ca aici în România”

Deși salariile erau considerabil mai mari decât în România, stresul și sentimentul de izolare au început să cântărească tot mai mult. În depozitul în care lucrau, românii erau în minoritate, iar cei doi spun că au simțit deseori diferențe de tratament.

„Te simțeai minoritar, se făceau unele discriminări”, au dezvăluit tinerii.

Cu toate acestea, viața în Olanda le oferea un nivel de trai confortabil. Cheltuielile lunare ale cuplului nu depășeau de euro, iar restul banilor îi economiseau.

„În jur de – euro și cheltuiam pe lună, maxim, amândoi. Și cu pot să spun că aveai tot ce doreai, nu te limitai cu nimic. Erau prețurile mult mai mici acolo ca aici în România. Noi am rămas șocați când am venit. Când trăgeai linie, ieșeai mult mai bine acolo. Îți cumpărai tot ce aveai nevoie”, au mai povestit cei doi tineri.

Revenirea în țară a fost motivată mai ales de dorul de familie și de dorința de a se stabiliza.

„Mulți îmi spuneau: nu întoarce, pentru că ai să vezi că e greu! Și i-am întrebat: dacă e greu, voi de ce rămâneți aici? Am venit înainte de Paște, deocamdată nu am avut prea mare contact cu piața muncii, sper să nu fim dezamăgiți”, a mai spus Nicolae.

Cei doi își caută locuri de muncă în România

Absolvent al unei facultăți de Contabilitate, Nicolae spune că nu a profesat niciodată în domeniu din cauza salariilor prea mici oferite la început de carieră.

„Aici în România am avut ocazia, dar când m-am angajat prima oară, la Dedeman, luam mulți bani. După vreo cinci luni, am mers să mă angajez la o firmă de profil, să fac contabilitate, și îmi dădeau jumătate din cât luam la Dedeman. Și am refuzat. M-am gândit atunci că în timp capăt experiență și poate salariul va crește, dar eram tânăr și mă gândeam și la bani”.

Acum își caută un loc de muncă pentru un salariu de aproximativ 800 de euro la început, cu speranța că venitul va crește după câteva luni.

Cei doi spun că, în timp, banii nu au mai fost suficienți pentru a compensa lipsa sentimentului de apartenență.

„Am fugit pentru bani, dar la un moment dat intrau banii pe card dar nu mai simțeai că e satisfacția aceea. La început, când vedeai 500 – 600 euro în plus era altceva, dar acum, spre sfârșit, nici nu mă mai uitam cât s-au strâns. Noi ne gândeam să venim acasă”, a dezvăluit tânărul.

Totuși, nu exclud posibilitatea unei noi plecări, dacă nu vor găsi condițiile dorite în România.

„Noi acum am plecat cu gândul să rămânem aici, dar nu se știe niciodată. Dacă nu găsim ceva, nu ne convin banii, putem să plecăm oricând. Adică vezi o lună, două, Noi tot am stat plecați, am fost focusați să strângem bani, dar a venit timpul să ne așezăm, să facem poate și un copil”, e rândul Mădălinei să spună care le sunt planurile.

„În Olanda pe nimeni nu interesează studiile”

Experiența din Olanda i-a convins că românii sunt apreciați pentru seriozitate și capacitatea de adaptare, mai ales în domeniile solicitante fizic.

„Cel puțin în Olanda, toată munca grea o făceau românii, olandezii nu făceau orice muncă. În schimb noi, românii, care ne duceam după bani, făceam. Te punea să faci, nu spuneai că nu-ți place, că nu știi. Îți arăta o dată, de două ori, după care făceai. Olandezii veneau mai întâi să vadă, să încerce, în schimb noi, emigranții – români, polonezi, portughezi – mergeam la muncă direct”, a relatat Mădălina.

Mai multe pentru tine

Nicolae completează că în străinătate contează mai mult ceea ce știi să faci decât diplomele pe care le ai.

„În Olanda pe nimeni nu interesează studiile. Îi interesează doar ce faci. Acolo nu te întreba dacă știi să faci, te punea să faci. Zicea – Tu ești român, tu trebuie să știi să faci. -, așa mi-a spus un angajator. Dacă le știi limba e mult mai bine. Dar ne-am descurcat în engleză. Se comunica mult în engleză, și persoanele în vârstă de 80 de ani vorbeau, te descurcai în engleză oriunde, și în supermarket și la magazine, oriunde”, au mai povestit tinerii.

De ce s-au întors în țară și ce planuri de viitor au

Dorul de casă și de familie a fost însă decisiv în alegerea de a reveni.

„Aici ai familie, ai tot. Acolo erai într-o rutină din asta – muncă, acasă. Mai ieșeai în weekend, dar nu te simțeai împlinit. Nu prea e bine să-ți faci prieteni pe acolo. Mai fusesem înainte, știam că lumea e rea și trebuie să fii puternic. Nu e pentru oricine”, a mai adăugat Nicolae.

Cu economiile strânse în străinătate și cu banii primiți la nuntă, cei doi iau în calcul și deschiderea unei afaceri.

„Ne-am gândit și la afaceri, am văzut multe lucruri care ni s-au părut interesante, nu știm dacă ar merge aici, trebuie să mai studiem”, a spus tânărul.

Până atunci, încearcă să își găsească un loc de muncă stabil și să profite de serviciile oferite prin Agenția Județeană pentru Ocuparea Forței de Muncă.

„Noi mereu când am fost în România am avut job, nu am fost în situația de a ne căuta de lucru. Consideram că eu pot să-mi găsesc singur mai bine decât altcineva”, a mai dezvăluit Nicolae.