Mihai Viteazul este unul dintre cele mai ușor de recunoscut, cât și admirate nume din istoria noastră. El a fost domnitor al Țării Românești între anii 1593 și 1600, iar deja toată lumea știe care a fost motivul pentru care numele său va rămâne, pe veci, în istoria acestui popor: unificarea, chiar și de scurtă durată, a Moldovei, Transilvaniei, cât și a Țării Românești. Însă, doar foarte puțini dintre noi știu ce origini interesante are Mihai Viteazul.
Atunci când vine vorba despreistoria poporului român, există câteva nume pe care fiecare dintre noi le va recunoaște. Indiferent dacă suntem mari pasionați de istorie, sau ultimul nostru contact cu acest subiect a fost în timpul cursurilor din liceu, unele nume pot fi recunoscute de către fiecare român. Iar Mihai Viteazul este, cu siguranță, printre capii de serie ai acestei liste, dacă nu chiar primul astfel de nume legendar. Născut în anul 1558, el a ajuns la conducerea Țării Românești de abia în anul 1593, iar în perioada sa scurtă de domnie, Mihai Viteazul a reușit să unifice cele 3 teritorii unde trăiau români, Moldova, Transilvania, cât și Țara Românească.
Nu putem decât să speculăm, atunci când ne punem întrebarea pe ce traiectorie ar fi pornit istoria românilor dacă teritoriul cucerit de către Mihai Viteazul ar fi rămas unificat. Soarta a avut alte planuri pentru acest popor, iar în anul 1601, în luna august, voievodul a fost asasinat de către mercenearii generalului italian Basta.
De ce nu o sustin PSD-istii pe Elena Lasconi: „Nu suntem slugile nimanui!”
Însă, deși este o personalitate atât de marcantă a istoriei noastre, foarte puțini dintre români știu ce origini interesante avea acest voievod. De exemplu, în tinerețea sa, Mihai Viteazul era un simplu comerciant de vite. Potrivit cronicarilor contemporani, el a avut o viață grea, însă succesul nu a întârziat să apară.
Datorită meseriei sale, viitorul voievod a reușit să învețe limba turcă, iar, în timp, comerțul cu vite, iar apoi și cu bijuterii, a atras o avere fabuloasă. Mihai ajunsese atât de înstărit, încât deținea nu mai puțin de 44 de sate, în timp ce un boier obișnuit din Țara Românească avea doar 8 sau 9.