Mihai Morar e o balanță veritabilă. Prezentatorul de la Radio ZU a împlinit 44 de ani pe 14 octombrie și a fost sărbătorit nu doar în familie, de fetele lui, ci și de prieteni.
Decizie definitivă a Instanței, în scandalul gunoaielor din Ploiești: Primăria obligată să respecte decizia ADI DeșeuriCu acest prilej, Mihai Morar a lansat proiectul „Oameni normali”, și ne-a povestit exclusiv pentru Click! cum se simte la 44 de ani, dacă a fost vreodată dezamăgit până acum și din ce cauză și câți bani și-a propus să strângă anul acesta de ziua lui, pentru proiectul „Hope and Homes for Children”.
Comunicat de presă/ A.D.O.R solicită consilierilor locali să îl cerceteze disciplinar pe administratorul public Sorin Dumitrașcu pentru refuzul de a garanta creditul pentru achiziționarea gazelor în vederea asigurării căldurii în apartamente„Îi place să petreacă mult timp în familie, alături de fetele lui”
Mihai, cum te-au sărbătorit fetele de ziua ta, că ai împlinit o frumoasă vârstă pe 14 octombrie?
INTERVIU / Război în Primăria Ploiești: Viceprimarul Săraru răspunde acuzațiilor făcute de primarul PolițeanuCadou, tort, cina împreună, marțea, mi se pare o chestie minunată să putem să luăm și marțea cina împreună. Dar, ce-a fost frumos e că am fost împreună într-un weekend la Atena.
Doar tu cu soția?
Nu! Doar eu, cu soția, Mara, Cezara și cu Roua. Doar noi cinci.
Nu plecați unul fără celălalt. Vă place să petreceți mai mult împreună, nu?
Sincer, da. Am mai avut și ieșiri doar eu cu Gabriela. Am mai ieșit și eu doar cu fetele. Mi se pare cel mai frumos atunci când ieșim toți împreună. Pentru că ne dăm seama că timpul trece, fetele cresc. Și în curând o să mai vrem momentele astea să se întâmple și n-o să se mai poată. Așa că de vreo doi-trei ani, dându-ne seama de trecerea timpului, mergem aproape peste tot împreună. Cu excepții, sunt concerte la care mă duc doar eu cu fetele. Concerte la care se duc doar fetele cu Gabriela. Dar vacanțele, weekend-urile, city break-urile le facem împreună.
Cum te simți la 44 de ani? Știu că urma să strângi de ziua ta de euro. Se atinge acest target?
Eu zic că se atinge. Ăsta a fost un prag pe care eu l-am pus, pentru că cei de la “Hope and Homes for Children” au zis hai să strângem pentru cei 12 copii pentru care am strâns anul trecut de ziua mea bani ca să construim o casă.
Parcă au fost de euro anul trecut…
am strâns atunci. Ce a strâns David Popovici și ceilalți ambasadori Hope and Homes. Casa e ridicată în momentul ăsta, se lucrează la finisaje. De Crăciun o să o inaugurăm. Și aveam nevoie să mai strângem bani pentru a avea grijă de copii în prima lună. Ei au tot felul de nevoi de la terapie, pentru că toți sunt copii cu nevoi speciale, meditații, unul învață pentru bacalaureat și au nevoie de profesori speciali. Procesul de învățare la ei e un pic mai greu. 12 luni să reușim să suportăm cheltuielile acestei case în care vor sta cei 12 copii. Deci, mai avem niște bănuți de strâns ca să fie de euro pentru 44 de ani.
„Cred că fiecare moment din viață trebuie să fie al împlinirii”
Cât de împlinit ești acum și de recunoscător pentru tot ceea ce ai trăit până la această vârstă? Și tot ceea ce ți s-a îndeplinit până acum?
Să știi că eram împlinit și la 30 de ani. Eram deja tată. Făceam radio, făceam televiziune pe vremea respectivă. Eram împlinit. Eu nu cred că e doar o vârstă a împlinirii. Cred că fiecare moment din viață trebuie să fie al împlinirii. Să te gândești mai mult la ce-i plin în pahar decât la ce-i gol. Sigur că avem cu toții neîmpliniri. Pentru mine, de exemplu anul acesta n-a fost un an ușor. A fost un an cu multe dezamăgiri.
Cine te-a dezamăgit cel mai tare?
Păi cine te dezamăgește? Oameni pe care îi ai aproape sau oameni cu care lucrezi. Oameni de la care ai așteptări. Asta e o altă prostie pe care dezvoltarea personală a băgat-o în capul oamenilor, ca să nu ai așteptări de la oameni. Păi dacă nu ai așteptări de la oameni, de la cine să ai așteptări? Adică, totuși, chestiile astea, care au un sâmbure de adevăr, repetate în mod obsesiv, să nu ai încredere în nimeni. Te naști singur și mori singur. Chestiile astea ne îndepărtează unii de alții. Noi, oamenii, suntem dependenți unii de ceilalți. Ăsta e și motivul pentru care am lansat proiectul ăsta nou care se numește “Oameni Normali”.
Vreau să te întreb și de asta. Practic, ți-ai îndeplinit un vis de ziua ta?
Ideea asta ca noi avem impresia că suntem speciali sau societatea ne vinde falsa iluzie că trebuie să fim speciali. Noi cu toți suntem oameni normali și trebuie să înțelegem că cea mai mare nevoie a noastră este aceea de a relaționa, de a comunica, de a fi în conexiune.
„Când mi-am dat seama că nu se mai merită să fac televiziune, am zis, nu se mai poate și s-a deschis o altă ușă”
Tu ți-ai lansat propriul ziar? A fost doar un proiect de ziua ta? Sau urmează să-l continui?
Nu. E un ziar online, un ziar personal, i-am zis, “Oameni Normali”. De fapt, e un newsletter la care te abonezi și un fel de protest la tot algoritmul ăsta din social media care acum nu-ți arată doar ceea ce vrei tu să vezi sau oamenii la care te-ai abonat sau le-ai dat follow. Acum algoritmul ți-arată conținut, “brain rot” îi zic americanii, adică un fel de minte putredă. Adică să nu te facă să gândești, totul e doar pe emoții, să te țină cât mai mult în rețele. Și m-am întors la esență, la ceea ce eram la 16 ani când scriam la ziar și asta-mi plăcea să fac. Iar newsletter-ul, simplu, te-ai abonat și primești în fiecare săptămână cel puțin o scrisoare de la mine care, practic, a fost cea mai curată, cinstită și directă cale de comunicare cu publicul meu, cu oameni normali.
Nu există, nu se poate în această seară, la gala Andreei Marin! Pentru tine a existat vreun moment în care ai simțit că nu mai poți? Că nu poți să mai mergi înainte?
Normal! Eu nu sunt Andreea Marin. Adică, mă rog, Andreea Marin a mers mai departe. Eu am avut momente în care am zis ba există nu se poate. Știi cum e? Când nu merită, chiar există nu se poate. Că dacă nu merită, de ce să încerci mai mult? Sau nu vrei, sau nu ți-e inima acolo, nu ești câștigat dintr-o situație.
Și te-ai oprit?
Da! Uite, când mi-am dat seama că nu se mai merită să fac televiziune, am zis, nu se mai poate! Și gata, n-am mai făcut! Și s-a deschis o altă ușă. Sunt multe momente, uite, într-o relație toxică, există, nu se poate. Nu se mai poate așa, trebuie să ne oprim.
