Cum sunt crescuți copiii în Japonia și de ce devin responsabili de la vârste fragede. Ce înseamnă „geniul” japonez

Educația copiilor în Japonia este adesea privită ca un exemplu de eficiență și echilibru, însă succesul acestui model nu are legătură cu genele sau cu norocul. La baza lui stau reguli clare, responsabilitate și o cultură care pune accent pe efortul constant, nu pe rezultate spectaculoase obținute peste noapte.

“Eroul” Recorder Laurențiu Beșu nu avea vechimea necesară să intre în magistratură, arată documentele. Cu toate acestea, fostul polițist judiciar, ofițer DIPI, după scandalul Rezist, a abandonat roba de judecător și s-a făcut procuror

Spre deosebire de alte sisteme educaționale, unde copiii sunt lăudați în special pentru note mari sau abilități excepționale, în Japonia accentul cade pe disciplină, modestie și muncă zilnică. De la vârste fragede, elevii sunt învățați că talentul, în lipsa efortului susținut, are o valoare limitată, iar adevăratul progres se construiește treptat, prin perseverență.

Scandal la Păulești/ Taxele majorate de primarul Sandu Tudor, contestate în instanță de consilierul Petru Iordache (AUR)

Un exemplu frecvent întâlnit este cel al copiilor care merg singuri la școală încă de la șase sau șapte ani, folosesc transportul public și traversează strada fără a fi însoțiți. Acest lucru nu este perceput ca o neglijență din partea părinților, ci ca rezultatul unei pregătiri atente pentru viața de zi cu zi. Copiii sunt învățați să fie autonomi, să respecte regulile și să aibă încredere în propriile capacități.

TUN DE MILIOANE LA PRIMĂRIA CERAȘU: Peste 2 milioane de lei prejudiciu descoperit de Curtea de Conturi. Banii au fost folosiți pentru plăți fictive și achiziții ilegale

Rolul părinților este unul de susținere, nu de substituire. Aceștia nu rezolvă temele în locul copiilor și nu le caută scuze atunci când greșesc, ci le transmit un mesaj constant: drumul este al tău, iar responsabilitatea îți aparține. Prin această abordare, copiii învață devreme ce înseamnă consecințele propriilor alegeri.

Școala completează acest proces printr-un sistem educațional care pune accent pe formarea caracterului. Elevii își curăță singuri sălile de clasă, spală podelele și au grijă de spațiile comune, iar în multe instituții nici măcar nu există personal de curățenie. Aceste activități nu sunt văzute ca pedepse, ci ca lecții de respect, disciplină și apartenență la comunitate.

Copiii nu sunt tratați ca indivizi privilegiați, puși pe un piedestal, ci ca membri ai unui întreg. Ei învață să contribuie, să coopereze și să respecte munca celorlalți. Din acest sentiment de apartenență se naște, de fapt, forța lor interioară.

Așa-numitul „geniu” japonez nu este un miracol și nici rezultatul unei educații rigide, ci expresia unei culturi care valorizează munca, răbdarea și consecvența. Este un proces început din copilărie, construit zi de zi, care demonstrează că nu protejarea excesivă îi face pe copii puternici, ci pregătirea lor pentru realitățile vieții, scrie Atlas Geografic pe pagina oficială de Facebook.