Ce ne permite să ne menținem efortul în vederea atingerii obiectivelor, chiar și atunci când sarcina devine din ce în ce mai dificilă? Un studiu recent realizat de cercetătorii de la Universitatea din Nagoya, din Japonia, a dezvăluit mecanismul cerebral care stă la baza acestui fenomen.
Virgil Nanu cere explicații pentru blocajul lucrărilor de la Spitalul Municipal Câmpina: „Mâine trebuie să avem răspunsuri și soluții”Ce au descoperit cercetătorii
Deficiențele motivaționale, inclusiv pierderea motivației, sunt adesea observate în tulburările psihice precum depresia, dependența și ADHD. Cu toate acestea, mecanismele cerebrale care stau la baza acestor probleme rămân în mare parte neclare, potrivit News Medical.
Grațiela Gavrilescu atacă dur Guvernul Boloja. După ce ministra Buzoianu a blocat punerea în funcțiune a hidrocentralelor, acum ne cer nouă să stingem lumina!Echipa de cercetare, condusă de Hiroyuki Mizoguchi, profesor asociat, și Kiyofumi Yamada, profesor emerit, de la Facultatea de Medicină a Universității din Nagoya, s-a concentrat asupra neuronilor orexinici.
VIDEO: Republica din deșert. Primarul Polițeanu a transformat Bulevardul Castanilor în maidan
Acești neuroni reglează funcții fiziologice esențiale precum somnul, apetitul și consumul de energie. Deși studii recente sugerează că neuronii orexinici influențează și motivația, rolul lor exact a rămas neclar.
Acest studiu a utilizat șobolani pentru a examina modul în care modificările activității neuronilor orexinici influențează motivația de a obține recompense alimentare. În timp ce majoritatea studiilor anterioare au folosit șoareci, șobolanii oferă abilități superioare de învățare și sunt mai potriviți pentru experimente comportamentale complexe.
Din cauza provocărilor tehnice legate de țintirea unor neuroni specifici la șobolani, cercetarea în acest domeniu a fost limitată.
Cum a fost adresată această limitare
Pentru a remedia această limitare, echipa a dezvoltat șobolani modificați genetic de tip „orexin-Cre”, care permit țintirea și manipularea precisă a neuronilor producătoare de orexină. Acest model a fost utilizat pentru a investiga modul în care acești neuroni influențează motivația.
În primul rând, folosind chimogenetica, cercetătorii au activat neuronii producătoare de orexină ai șobolanilor și i-au supus unui test cu raport progresiv, în care numărul de atingeri necesare pentru a obține o recompensă alimentară creștea cu fiecare încercare.
Momentul în care un șobolan renunța (punctul de rupere) măsura intensitatea motivației. Șobolanii cu neuroni de orexină activați au prezentat puncte de rupere mai ridicate, ceea ce înseamnă că au depus mai mult efort pentru a obține recompensa. În schimb, într-un model în care neuronii de orexină au fost degenerați selectiv, punctele de rupere au fost mai scăzute, indicând o motivație redusă.
Apoi, folosind fotometria cu fibră optică, echipa a înregistrat activitatea în timp real a neuronilor orexinici pe măsură ce șobolanii anticipau și primeau recompensa. Activitatea creștea înainte de obținerea recompensei, scădea odată ce aceasta era primită și rămânea ridicată atunci când o recompensă așteptată nu apărea.
În mod remarcabil, cu cât efortul necesar era mai mare, cu atât activitatea neuronilor orexinici devenea mai intensă. Cercetătorii afirmă că acest model ar putea reflecta modul în care creierul leagă așteptarea recompensei de efortul necesar pentru a o obține.
Pentru a testa dacă neuronii orexinici influențează motivația, cercetătorii au folosit optogenetica, o tehnică prin care activitatea neuronală poate fi controlată cu ajutorul luminii.
Atunci când au „oprit” neuronii orexinici cu o proteină care îi inhibă, șobolanii au devenit vizibil mai puțin motivați: le-a luat mai mult timp să ducă la capăt sarcinile care necesitau efort, iar nivelul lor de perseverență a scăzut. Practic, fără activitatea normală a acestor neuroni, comportamentul orientat spre obiective s-a diminuat.
Mai multe pentru tine
În schimb, atunci când cercetătorii au încercat să „pornească” neuronii peste nivelul lor natural, folosind o proteină care îi stimulează, motivația șobolanilor nu a crescut. Deși neuronii au fost activați corect, comportamentul motivat a rămas același.
Ce înseamnă aceste demonstrații
Pe scurt, dacă activitatea neuronilor orexinici este redusă, motivația scade. Dar dacă activitatea lor este crescută artificial, motivația nu se amplifică. Această diferență arată că neuronii orexinici sunt esențiali pentru menținerea motivației, însă simpla lor stimulare nu este suficientă pentru a o intensifica.
Cercetătorii spun că sunt necesare studii suplimentare pentru a înțelege mai bine ce anume determină acest efect; poate durata activării, poate modul în care acești neuroni își trimit semnalele sau poate interacțiunea lor cu alte sisteme ale creierului.
Hiroyuki Mizoguchi, lidera studiului, a concluzionat: „Studiul nostru a demonstrat schimbări semnificative în activitatea neuronilor orexinici, în funcție de recompensele așteptate și de efortul necesar, sugerând un potențial mecanism de transformare a așteptărilor în acțiune susținută”.
Cercetările viitoare vor analiza circuitele de intrare și ieșire conectate la neuronii orexinici. O înțelegere mai aprofundată a funcției orexinei ar putea sta la baza unor noi abordări pentru tratarea deficitelor motivaționale, inclusiv a pierderii motivației sau a dificultăților în menținerea unui comportament orientat către atingerea obiectivelor.
Video PHonline.ro
