Acordul dintre SUA și Iran — primul semnat de un președinte american și unul iranian de la Revoluția Islamică din Iran din 1979 — este salutat de susținătorii săi drept „acordul secolului”. Însă pentru adversarii Teheranului din Orientul Mijlociu — de la Israel la statele din Golf și facțiunile din Liban — acest memorandum de înțelegere pare mai degrabă blestemul secolului: un acord care ar putea face ca Iranul să devină mai sigur, mai legitim și, în cele din urmă, mai influent, notează Reuters.
Ce să facă și Polițeanu? Ce au făcut toți, în ultimii 35 ani: dă vina pe alții în timp ce leafa mergePreședintele SUA, Donald Trump, și președintele iranian Masoud Pezeshkian au semnat miercuri acordul provizoriu, punând capăt unui război care a durat trei luni. Cel de-al 47-lea președinte american a ales să oficializeze acordul la Versailles, în marja summitului G7 — un cadru considerat pe scară largă ca fiind simbolic pentru refacerea ordinii internaționale după conflict.
MANIPULARE PE CADAVRE | Primarul Polițeanu minte ploieștenii în față: PSD nu a votat împotriva pasajelor, ci a refuzat îndatorarea orașului cu un împrumut uriaș de 5 milioane de euro!Acordul în 14 puncte prelungește armistițiul cu 60 de zile, inclusiv în Liban, pentru a permite desfășurarea negocierilor privind o soluție permanentă și pentru a aborda chestiuni precum programul nuclear al Iranului.
VIDEO: În #PloieștiulCelViu, viața nu are prioritate. Nepăsarea administrației Polițeanu, letală pentru o femeie omorâtă pe trecerea pentru pietoni„Pentru Washington și Teheran, aceasta este o înțelegere de anvergură — acordul secolului, fără cale de întoarcere”, a declarat comentatorul libanez Sarkis Naoum. „Probabilitatea succesului depășește riscul eșecului. Iranul nu mai poate suporta alte greutăți economice cauzate de sancțiuni, iar Trump nu are niciun motiv să declanșeze un nou război”.
Analistul israelian Danny Citrinowicz a descris acordul drept o „catastrofă” strategică. Ceea ce fusese prezentat ca o campanie comună a Statelor Unite și Israelului menită să slăbească sau chiar să răstoarne Republica Islamică s-a transformat, în opinia sa, într-o recunoaștere a Iranului de către Statele Unite.
„Am plecat să răsturnăm regimul cu sprijinul Statelor Unite și am ajuns în situația în care Washingtonul a acordat, de fapt, legitimitate și a consolidat chiar acel regim pe care voiam să-l răsturnăm”, a declarat Citrinowicz, cercetător principal specializat în Iran la Institutul pentru Studii de Securitate Națională din Israel.
El afirmă că acordul nu îndeplinește niciuna dintre cerințele esențiale ale Israelului: nu prevede restricții asupra programului de rachete al Iranului sau asupra grupărilor sale afiliate și nu oferă o cale clară către dezafectarea instalațiilor sale nucleare. Chiar și campania Israelului în Liban a fost limitată de cadrul de încetare a focului impus la insistența Iranului.
Consecințele sunt atât politice, cât și strategice. Acordul contrazice discursul premierului israelian Benjamin Netanyahu cu privire la Iran și scoate la iveală limitele influenței sale asupra unui președinte american considerat a fi strâns aliniat cu Israelul.
Citrinowicz afirmă că Iranul a câștigat marjă de manevră, iar acordul riscă să-i consolideze poziția, adâncind în același timp izolarea Israelului. „Totul e rău”, a spus el fără menajamente. „Și lucrurile nu vor face decât să se înrăutățească”.
Dacă acordul se menține, Iranul pare să obțină rezultatul cel mai avantajos: sfârșitul războiului, ridicarea treptată a sancțiunilor, reluarea exporturilor de petrol și perspectiva unor fonduri substanțiale pentru reconstrucție — alături de acceptarea implicită a sistemului său politic.
Washingtonul, în schimb, nu reușește să-și îndeplinească obiectivele pe care le împărtășea cu Israelul: răsturnarea regimului clerical, desființarea programului nuclear al Iranului și limitarea influenței sale regionale. În loc să modifice poziția Iranului, acordul o restabilește.
Statele Unite și Israelul au declanșat războiul împotriva Iranului pe 28 februarie, asasinându-l pe liderul suprem, ayatollahul Ali Khamenei, în vârstă de 86 de ani, precum și pe alte personalități de rang înalt, încă din primele zile. Conflictul s-a intensificat, provocând moartea a peste de persoane, în special în Iran și Liban, determinând totodată creșterea prețurilor la energie și alimentând temerile privind o criză alimentară în țările în curs de dezvoltare.
Pentru Liban, acordul înclină balanța în favoarea Iranului, consolidând rolul mișcării Hezbollah, susținută de Teheran, și integrând țara într-un cadru mai larg de relații dintre SUA și Iran, în timp ce negocierile dintre Beirut și Israel sunt lăsate pe plan secund.
Acesta obligă Libanul să respecte armistițiul de 60 de zile, angajând toate părțile să înceteze operațiunile pe toate fronturile. Președintele libanez Joseph Aoun a avertizat săptămâna trecută că Iranul nu poate negocia în numele Libanului pe teme precum încetarea focului și retragerea Israelului din teritoriile din sud.
Însă surse apropiate de Hezbollah susțin contrariul: că dialogul dintre SUA și Iran consolidează poziția Libanului, ridicându-l la un nivel superior de negociere. În viziunea lor, Teheranul și Washingtonul pot exercita presiuni asupra aliaților lor – Hezbollah și Israel – pentru a ajunge la o soluție.
Alarma este cea mai puternică în Golful Persic, unde atacurile iraniene au zguduit încrederea în acordurile de securitate de lungă durată. Statele din Golful Persic s-au dovedit a fi principalii perdanți ai războiului — spectatori ai unor decizii care le-au schimbat peisajul de securitate și care acum sunt nevoite să suporte consecințele.
Surse din regiunea Golfului afirmă că acordul începe deja să remodeleze gândirea strategică: subminând încrederea în protecția oferită de SUA, consolidând poziția Iranului ca forță regională durabilă și accelerând trecerea de la confruntare la conciliere.
Alex Vatanka, expert în probleme iraniene, respinge însă această îngrijorare. În loc să o considere o capitulare, el vede acordul ca fiind cea mai puțin negativă soluție după ani de încercări eșuate de a exercita presiuni.
„Au încercat să învingă Iranul pe cale militară. Nu au reușit. Alternativa ar fi fost catastrofală — un război de amploare ar fi putut devasta regiunea Golfului timp de zeci de ani”, a declarat Vatanka, cercetător principal la Institutul pentru Orientul Mijlociu din Washington.
Adevărata provocare urmează — în punerea în aplicare a acordului, în negocierile nucleare încă nerezolvate și în reacțiile regionale pe care le va provoca, a spus el: „Este un pas important, dar nu este sfârșitul. Este doar începutul”.
Unii analiști consideră că Israelul reprezintă principalul factor imprevizibil. Deși este puțin probabil ca acesta să compromită un proces condus de Trump, ei avertizează că riscul persistă — în special în Liban.
„După acest război, Israelul a rămas izolat, atât în regiune, cât și la nivel mondial”, a declarat un oficial iranian, care a dorit să rămână anonim.
„Iranul a obținut ce și-a Nu ne-am abandonat prietenii, cum ar fi Hezbollah, ba dimpotrivă, eram chiar pregătiți să mergem până la a părăsi masa negocierilor și a reveni la război din cauza lor”, a adăugat un altul.
Acordul lui Trump cu Iranul, rezultatul unor ambiţii nerealiste într-un război nesustenabil: „Reagan se răsuceşte în mormânt”
Trump susține că puterea sa nu cunoaște „nicio limită” după războiul cu Iranul: Cine altcineva ar fi putut realiza o asemenea blocadă?
Video PHonline.ro
