Alegerile prezidentiale din 24 noiembrie au zguduit scena politica romaneasca, dezvaluind o realitate pe care multi analisti refuzau sa o vada: vulnerabilitatea electoratului la mesaje populiste, promovate agresiv pe platformele de social media.
In mod cu totul neasteptat, Calin Georgescu, un candidat necunoscut publicului larg pana recent, a captat atentia maselor prin mesaje suveraniste, radicale si presarate cut eorii conspiraționiste. De pe TikTok si pana in prim-planul politic, Georgescu a reusit sa isi construiasca o baza de sustinatori, propulsandu-l pe primul loc in primul tur al alegerilor. Dar nu oricum, ci, se pare, ajutat din umbra, prin folosirea a sute de conturi false care i-au raspandit postarile pe TikTok pana cand acestea au ajuns sa fie propagate natural.
In clasament se mai afla Elena Lasconi (USR), simbolul progresismului urban, si Marcel Ciolacu (PSD), reprezentantul stangii traditionale. Insa, mai ingrijorator decat ordinea candidatilor este scenariul care a inceput sa se contureze dupa scrutin: frica reala ca Georgescu, un personaj perceput initial drept o „sperietoare politica”, ar putea castiga presedintia.
Promovarea agresiva a lui Calin Georgescu pe retelele sociale, inclusiv prin mesaje care exploateaza temerile si frustrarile sociale, pare sa fi fost initial o tactica politica menita sa slabeasca sansele unor candidati precum Ciolacu. Totusi, strategia s-a intors impotriva celor care au orchestrat-o. Electoratul, naiv si mult mai putin pregatit din punct de vedere politic decat s-a estimat, a imbratisat mesajele radicale ale lui Georgescu, transformandu-l dintr-un outsider intr-un favorit.
Propaganda sa, bazata pe teorii absurde despre „specii superioare omului” sau „nanocipuri in apa si sucuri”, nu doar ca nu l-a discreditat, ci l-a transformat intr-un „voce a celor nemultumiti”. Intr-o Romanie marcata de polarizare si neincredere in institutii, de incultura si saracie, astfel de mesaje reusesc sa se lipeasca „de sufletul omului”.
Alegerile parlamentare de duminica aceasta vor fi decisive. Daca sustinatorii lui Georgescu vor reusi sa castige o majoritate parlamentara, scenariul unui guvern suveranist devine plauzibil, ceea ce ingrijoreaza profund taberele politice traditionale. Ba mai mult, exista zvonuri ca se ia in calcul anularea primului tur al alegerilor prezidentiale de catre Curtea Constitutionala, sub pretextul unor nereguli, dar in realitate pentru a impiedica ascensiunea lui Georgescu.
In acest context, batalia s-ar putea muta intre Elena Lasconi si Marcel Ciolacu, doi candidati care, desi aflati la poli opusi ai spectrului politic, sunt perceputi ca figuri mai stabile si mai previzibile decat Georgescu. Totusi, o asemenea solutie ar putea alimenta teoriile conspiratiei si radicaliza si mai mult sustinatorii acestuia.
In concluzie, ascensiunea lui Calin Georgescu nu este doar rezultatul unei campanii de manipulare, ci si un semnal de alarma privind prapastia dintre clasa politica si cetateni. In fata unui pericol iminent, liderii politici si institutiile trebuie sa gaseasca solutii care sa protejeze stabilitatea tarii, fara a calca in picioare principiile democratice. Riscul ca Romania sa se indrepte spre un populism extremist nu mai poate fi ignorat.