Dobrogea este un teritoriu cu o istorie îndelungată, pasat între marile imperii de-a lungul mileniilor. Într-un final, în urmă cu un secol jumătate, a ajuns sub stăpânirea românească. Mai exact, autoritățile române au fost efectiv forțate de către Rusia să accepte Dobrogea în schimbul Basarabiei de Sud.
Dobrogea are o istorie de mii de ani, de la civilizația neolitică de acum cinci-șase mii de ani, până la turbulenta sa istorie modernă. Un teritoriu definit de accesul său vital la Marea Neagră și la fluviul vecin Dunărea, o regiune multi-etnică care a trecut de la un imperiu la altul și de la o dominație la alta până când a devenit parte a Regatului României în urmă cu aproximativ 150 de ani.
Anexarea Dobrogei în 1878 nu a fost primită favorabil de unii contemporani. A fost considerată chiar un eșec diplomatic după Războiul de Independență, mai ales pentru că a fost oferită aproape cu forța în schimbul Basarabiei de Sud, un teritoriu considerat de români mult mai important.
Dobrogea, în antichitate, a fost locuită de triburi tracice, în timp ce zona de la litoral a fost locuită de coloniști greci începând cu secolul al VIII-lea. Numele unor șefi geți celebri din Dobrogea, precum Oroles, Rhemaxos, Zoltes sau Zalmodegikos au rămas cunoscute în istorie începând cu secolul al IV-lea. Pentru o scurtă perioadă, începând cu anul 330 î.Hr., Dobrogea a făcut parte și din imperiul lui Alexandru cel Mare. Din 55 î.Hr., Dobrogea și cetățile grecești au intrat sub stăpânirea marelui rege dac Burebista. După moartea acestuia, Imperiul Roman a cucerit-o, iar alți basilei daci au stăpânit părți din acest teritoriu până la mijlocul secolului I , când împăratul Octavian a încorporat-o în provincia Moesia Inferior.
Odată cu marile invazii, Dobrogea a fost străbătută de triburi germanice, de huni, și de alte neamuri migratoare. Din anul 395 d Hr, Dobrogea numiă Scythia Minor intră în componența Imperiului Bizantin.
Citește mai multe pe Adevă