„Țușpais” este una dintre acele mâncăruri vechi românești care au traversat regiunile și epocile fără să lase foarte multe urme în cărțile oficiale de gastronomie, dar care au supraviețuit în memoria satelor. Preparatul este asociat în special cu Transilvania, însă era cunoscut și în zone din Muntenia și Oltenia, adică în vechiul Regat.
Virgil Nanu, întâlnire cu primarii din Prahova: „Oamenii vor rezultate, nu explicații”. Gazele pe Valea Slănicului și centura Comarnic, pe masa discuțiilorDenumirea „țușpais” provine, cel mai probabil, din germanul „Zuspeise”, care înseamnă garnitură sau fel secundar. Prin contactul dintre români, sași și maghiari din Transilvania, termenul s-a adaptat în limba locală, apărând forme precum țușpais, țușpaiz sau țușpăis.
Cine face, de fapt, „tunurile imobiliare”? Se pregătește un jaf istoric la Primăria Ploiești!
Ce este țușpaisul?
Țușpaisul este asociat în primul rând cu Transilvania, dar rădăcinile sale gastronomice coboară spre bucătăria austro-ungară și rurală a secolelor XVIII–XIX.
VIDEO: În Ploiești, ca la Monaco. Groapa care TE ÎNGHITE. Strada Minerva nu e bună de RoDrift?
Țușpaisul este o mâncare simplă de vară, bazată pe legume obișnuite precum cartofi, dovlecei, ceapă și roșii, la care se pot adăuga fasole verde sau ardei, în funcție de sezon.
Preparatul poate avea un gust acrișor ori ușor dulceag, în funcție de zona în care este gătit.
În satele românești, era considerat o „mâncare de câmp”, ieftină, rapidă și hrănitoare, ideală pentru zilele de muncă grea de vară. Se apropie de tocanele țărănești, papricașul fără carne sau ghiveciul simplificat, dar și de supele groase din bucătăria central-europeană.
În satele din Banat și Crișana, țușpaisul era o soluție practică pentru a valorifica legumele de sezon. Preparatul era ieftin, hrănitor și adaptabil: putea fi îmbogățit cu lapte bătut, smântână sau chiar bucăți de afumătură.
Pe măsură ce rețeta a migrat spre sud și est, în Muntenia și alte zone ale vechiului Regat, denumirea s-a pierdut treptat, rămânând descrierea generică de „mâncare de dovlecei cu smântână”.
Țușpaisul a fost privit dintotdeauna ca o mâncare modestă, de zi cu zi, strâns legată de ritmul vieții rurale și de ceea ce oferea grădina în fiecare sezon.
Nu avea pretenția unui preparat festiv și nici nu era asociat cu mesele bogate, ci mai degrabă cu alimentația simplă, de post sau de necesitate, în care ingredientele erau puține, dar folosite cu maximă eficiență. Tocmai această simplitate i-a asigurat longevitatea
Astăzi, țușpaisul se mai întâlnește mai ales în bucătăria tradițională ardelenească, în rețetele de familie păstrate din generație în generație, dar și în pensiuni rurale sau restaurante care promovează gastronomia veche românească. Preparatul a rămas prezent acolo unde mâncarea simplă și autentică este încă apreciată.
Cum se prepară țușpaisul?
Rețeta: dovlecei cremoși cu smântână și mărar
Țușpaisul clasic este o mâncare de vară, simplă și rapidă, bazată pe legume proaspete și un sos alb legat ușor.
Ingrediente:
- 2 dovlecei potriviți
- 2 cepe medii
- 3 linguri ulei
- 1 lingură făină
- 5 linguri lapte
- 200 ml smântână (sau iaurt grecesc)
- 1 legătură mare de mărar
- sare și piper negru
Dovleceii se rad și se lasă cu sare pentru a elimina apa, apoi se storc ușor. Ceapa se călește până devine sticloasă, după care se adaugă dovleceii și se lasă la înăbușit.
Separat, făina se dizolvă în lapte rece, apoi se amestecă cu smântâna și se încorporează în compoziție.
Sosul rezultat se toarnă peste legume, unde se leagă într-o textură cremoasă. La final se adaugă mărarul proaspăt.
Se servește simplu, cu pâine sau mămăligă, ori ca garnitură lângă carne.
Video PHonline.ro
