TUN IMOBILIAR PE SPATELE PLOIEȘTENILOR? Terenuri uriașe cedate pe 3 LEI giganților petrolieri, în schimbul sponsorizării unor locuri de joacă pe care primarul își face campanie electorală!

​În timp ce aparatele de PR ale Primăriei Ploiești duduie de mesaje lacrimogene despre „creșterea calității vieții pentru familii și copii”, în spatele cortinei se coace un nou tun imobiliar de proporții. Rețeta e simplă, dar strigătoare la cer: marii giganți petrolieri, precum Rompetrol, primesc pe zeci de ani terenuri ultra-centrale pentru benzinării la prețuri modice, de doar 3 lei pe metru pătrat. În schimb, aceștia „sponsorizează” amenajarea unor locuri de joacă pe care primarul în funcție își construiește, tacticos, capitalul politic. O afacere de tip „pomană” care păgubește bugetul local cu milioane de euro ce s-ar fi putut obține prin licitații publice reale.

Ploieștenii, atacați de țânțari uriași: „Azi m-au vizitat niște exemplare bine dezvoltate. Când începe dezinsecția?”

Comunicatele oficiale și advertorialele plătite în presa locală ne inundă cu date tehnice menite să ne fure ochii: peste 7.500 de metri pătrați de spații dedicate recreerii, modernizate și sigure pentru copiii noștri. Totul sună idilic, până când începi să calculezi prețul ascuns al acestor „cadouri”. Nu vorbim despre generozitate corporativă dezinteresată, ci despre un troc imobiliar pe spatele și pe banii ploieștenilor.

Investiție de 133 de milioane de lei: Hidro Prahova a semnat contractul pentru rețelele de apă din Provița și Adunați, cu sprijinul CJ și al președintelui Virgil Nanu

​Rețeta tunului: Schimbi milioane de euro din chirii pe „leagăne și tobogane”

Ce le-a spus prefectul Daniel Nicodim primarilor din Prahova, la întâlnirea ACoR

​Dacă municipalitatea ar fi scos la licitație publică terenurile pe care funcționează benzinăriile din Ploiești, valoarea chiriilor ar fi explodat pe piața liberă, aducând sume uriașe la bugetul local. În schimb, s-a preferat rețeta „protecției”: contracte prelungite direct sau cedate pe zeci de ani pentru tarife de subzistență. Pe Bulevardul București, de exemplu, Rompetrol ocupă aproape 1.800 mp pentru o redevență care se traduce în 3 LEI pe metru pătrat pe lună.

​Ca să tacă toată lumea, entitățile private vin și amenajează locuri de joacă. Primăria primește un parc pentru copii gata făcut, iar corporația își securizează un teren de milioane de euro pentru mărunțiș. Cine pierde? Ploieșteanul de rând, din buzunarul căruia se acoperă deficitul bugetar prin taxe și impozite majorate an de an.

​Taxa pe aer curat: Cum se cumpără tăcerea pentru poluarea de la Vega

​Dincolo de tunul imobiliar, această „frăție a sponsorizărilor” ascunde o realitate infinit mai toxică pentru plămânii noștri. Sub umbrela acestor acte de caritate bine ticluite, se încearcă, de fapt, cumpărarea tăcerii în fața unui dezastru ecologic. Ploieștenii reclamă de ani de zile poluarea masivă, mirosurile insuportabile și gazele arse provenite de la Rafinăria Vega, deținută de același grup Rompetrol. Este cinism în stare pură: în timp ce copiii noștri respiră un aer otrăvit, încărcat cu benzen și alte substanțe toxice de la Vega, administrația locală aplaudă la scenă deschisă montarea unor tobogane de plastic finanțate de poluatori. Ni se oferă parcuri colorate ca să uităm că orașul este gazat zilnic cu complicitatea autorităților de mediu și a unei primării complet captive.

​Dublul standard: Când Lia Olguța Vasilescu era hăituită de DNA, era „corupție”. La Ploiești e „modernizare”?

​Istoria recentă ne oferă o paralelă politică de o ironie fantastică. La Craiova, Lia Olguța Vasilescu a fost efectiv hăituită de DNA și linșată mediatic de „#reziștii” vremii pentru o schemă similară: a vrut să reabiliteze termic blocuri din oraș folosind bani din sponsorizări de la firme private. Atunci, propaganda urla că e „corupție”, că primărița își face imagine și capital politic ilegal pe spatele companiilor care aveau interese în oraș.

​Astăzi, la Ploiești, vedem exact același mecanism, dar aplicat sub liniște totală. Primarul în funcție se laudă cu locurile de joacă finanțate de rechinii petrolieri, crescându-și capitalul politic. De ce la Craiova era dosar penal, iar la Ploiești este „dezvoltare durabilă”? Unde sunt aceiași vajnici apărători ai moralității publice să urle că un primar își face campanie electorală pe banii unor corporații care primesc terenurile orașului aproape gratis?

​Ploieștiul nu mai vrea firimituri

​Nu putem să nu ne întrebăm: dacă aceste terenuri vitale ar fi fost licitate corect, la prețul real al pieței, oare Primăria nu ar fi încasat destui bani încât să construiască singură zece locuri de joacă, o grădiniță și o creșă, fără să rămână datoare sau legată prin contracte de pomană cu multinaționalele?

​Adevărul este că sub masca generozității din mesajele de PR se ascunde un sistem profund defectuos. Administrația locală a preferat să primească firimituri sub formă de sponsorizări, în loc să ceară prețul corect pentru patrimoniul orașului. Este timpul ca ploieștenii să deschidă ochii: fiecare tobogan colorat din parc a fost plătit, de fapt, cu metri pătrați de teren public cedați pe nimic și cu sănătatea propriilor copii.

​Domnilor din Primărie, când opriți robinetul pomenilor imobiliare și scoateți terenurile la licitație? Capitalul politic al primarului nu se poate plăti cu subminarea bugetului Ploieștiului și cu plămânii noștri!