Un pat ridicat în care dormeau frățiorii din comuna Tătaru. Ploaia de vinerea trecută le-a inundat cămăruța sărăcăcioasă în care își duc zilele, cu amar, lacrimi și suferință. Pe jos, pământul care ține loc de podea s-a transformat în mocirlă.
PSD Prahova a început campania de strângere a semnăturilor pentru Marcel Ciolacu
„A intrat ploaia prin acoperiș și ne-a făcut leoarcă salteaua. Ne-am înghesuit cu mamaie, cum am putut. Până s-o usca”, a mărturisit micuța Ana Maria, fetița de doar 8 anișori.
Cazul fraților de la Tătaru este unul cutremurător. Sunt cinci copii a căror singură „vină” este aceea că s-au născut din niște părinți care nu i-au vrut. Și care nu au știut să le asigure o copilărie măcar decentă. Cinci suflete a căror singură preocupare este ce mănâncă și cum să se apere de frig și ploaie.
Pământul pe care calcă atunci când se dau jos din pat s-a transformat în noroi. Într-un pat, bunica plânge. Nu poate să facă nimic. E paralizată de doi ani. I se rupe sufletul de nepoții ei, când îi vede flămânzi, desculți și înfrigurați. Nu o va ierta niciodată pe cea care le-a dat viață și i-a abandonat fără nicio remușcare.
Alin, Ionuț, Ana Maria, Andrei și Eugen nu vor decât să rămână împreună. Să nu ia statul. În sărăcie s-au născut, așa că, pentru ei comparațiile nu își au locul. Nu se gândesc la haine și jucării. Se gândesc cum să facă să nu le mai fie frig în căsuța insalubră și șubredă și se mai gândesc, zi de zi, dacă vor avea ce mânca. Îi doare că mama nu mai e lângă ei să îi ocrotească. Rana abandonului e o traumă cu care vor trăi o viață. „Mami ne-a părăsit și nu i-a mai păsat de noi! Eu cred că nu ne-a iubit niciodată, de aia a plecat, să scape de noi!”, e impresia frățiorilor.
Citeste AICI continuarea si vezi cum ii poti ajuta pe cei cinci fratiori