Curtea Constituțională a oprit patru modificări majore ale Codului de procedură penală care ar fi schimbat regulile în camera preliminară. După primul termen, inculpații, victimele și avocații nu ar mai fi fost citați, ci ar fi trebuit să urmărească singuri evoluția dosarului. O altă prevedere putea împiedica instanța să mai elimine ulterior anumite probe obținute nelegal. Motivarea deciziei, publicată luni în Monitorul Oficial, arată că noile reguli ar fi afectat dreptul la apărare și dreptul la un proces echitabil.
Prahova, în plin proces de dezvoltare. Emil Drăgănescu: „Spital nou la Buna Vestire, centura Comarnic și gaze pe Valea Slănicului”. Vezi LISTA marilor proiecte ale administrației Virgil Nanu
CCR oprește o tentativă de abuzuri în Justiție! Probele nelegale NU MAI POT RĂMÂNE în proces!
Decizia nr. 838 din 15 iulie 2026 a fost publicată în Monitorul Oficial nr. 729 din 31 august și devine definitivă și general obligatorie. Judecătorii constituționali au admis în unanimitate sesizarea formulată de Înalta Curte de Casație și Justiție și au declarat neconstituționale patru dintre modificările adoptate de Parlament.
Virgil Nanu, prezent la Consiliul Național al PSD, la Sinaia: „PSD își asumă responsabilitatea guvernării. Programul trebuie să fie înaintea funcțiilor”
Verdictul fusese anunțat de CCR în luna iulie, însă motivarea publicată acum arată amploarea consecințelor pe care le-ar fi avut noile reguli în dosarele penale.
După prima citație, oamenii trebuiau să urmărească singuri dosarul
Una dintre modificările respinse de CCR prevedea că, dacă cererile și excepțiile nu puteau fi soluționate la primul termen din camera preliminară, judecătorul urma să stabilească termene succesive fără să mai citeze părțile și persoana vătămată.
Prima citație trebuia să conțină doar o atenționare că, pentru termenele următoare, nu vor mai fi emise alte citații. Inculpații, victimele și ceilalți participanți la proces ar fi avut obligația să urmărească singuri parcursul dosarului.
Practic, după primul termen, responsabilitatea informării nu ar mai fi revenit instanței, ci persoanei implicate în proces.
CCR a stabilit că o asemenea regulă nu oferă garanția că părțile află în mod real când trebuie să se prezinte în fața judecătorului. Legea nu explica nici cum ar fi trebuit urmărit dosarul și nici ce se întâmpla dacă informațiile nu erau disponibile la timp.
CCR: Citarea nu este o simplă formalitate
Curtea arată că citarea reprezintă una dintre garanțiile esențiale ale dreptului la apărare. Prin intermediul ei, statul informează oficial persoana despre locul și data la care se desfășoară procedura judiciară.
Judecătorii constituționali resping ideea că obligația poate fi transferată asupra cetățeanului printr-o simplă atenționare inclusă în prima citație.
„Actul citării nu reprezintă un simplu formalism procedural, ci o garanție a dreptului la un proces echitabil și a dreptului la apărare”, se arată în motivarea deciziei.
CCR explică faptul că legalitatea citării pentru primul termen nu înseamnă că persoana cunoaște automat toate termenele care vor urma. Fără o comunicare oficială, nu poate fi presupus că inculpatul, victima ori avocatul știe când vor fi soluționate cererile și excepțiile.
Vârstnicii, deținuții și persoanele fără acces la internet, cei mai expuși
Modificarea ar fi lovit cel mai puternic exact în persoanele vulnerabile, potrivit Curții Constituționale.
CCR enumeră persoanele vârstnice, persoanele private de libertate, oamenii proveniți din medii defavorizate și pe cei aflați într-o situație de vulnerabilitate economică, socială sau tehnologică.
Pentru aceștia, monitorizarea permanentă a unui dosar putea deveni extrem de dificilă sau chiar imposibilă. În plus, cetățeanul ar fi suportat inclusiv riscurile generate de eventualele probleme ale sistemelor informatice din Justiție.
Curtea a constatat că noua regulă ar fi creat astfel diferențe între participanții la proces și i-ar fi putut priva pe unii dintre ei de posibilitatea reală de a participa la procedură.
Schimbarea care putea „betona” probele în camera preliminară
A doua miză majoră a deciziei privește probele din dosarele penale.
Parlamentul adoptase o prevedere prin care hotărârile definitive ale judecătorului de cameră preliminară referitoare la legalitatea probelor și a actelor de urmărire penală urmau să capete autoritate de lucru judecat.
Asta însemna că, după încheierea camerei preliminare, instanța care judeca fondul dosarului nu ar mai fi putut redeschide, în anumite situații, discuția privind modul în care au fost obținute probele.
Regula trebuia să se aplice inclusiv în cazul unei noi trimiteri în judecată, după restituirea dosarului la parchet, precum și în cauzele separate din dosarul inițial.
CCR a decis însă că hotărârile din camera preliminară nu pot fi tratate precum hotărârile definitive prin care este stabilită vinovăția sau nevinovăția unei persoane.
Camera preliminară este un filtru de legalitate, nu etapa în care este soluționat fondul acuzației.
Probele obținute nelegal trebuie să poată fi verificate și în timpul judecății
Curtea avertizează că modificarea ar fi putut face imposibilă invocarea ulterioară a unor cauze de nulitate absolută.
Consecința putea fi gravă: instanța nu ar mai fi avut posibilitatea să elimine din dosar anumite probe obținute sau administrate nelegal, chiar dacă problema era descoperită după încheierea camerei preliminare.
CCR subliniază că nulitatea absolută poate fi invocată pe tot parcursul procesului penal tocmai pentru că privește încălcări grave, care nu pot fi îndreptate altfel decât prin anularea actului respectiv.
În motivare, nulitatea absolută este descrisă drept o „plasă de siguranță” pentru protejarea drepturilor procesuale.
„Probele menținute ca legale de judecătorul de cameră preliminară pot face obiectul unor noi verificări de legalitate în cursul judecății”, precizează Curtea.
Judecătorul care soluționează dosarul trebuie, așadar, să păstreze posibilitatea de a verifica dacă o probă a fost obținută printr-o procedură nelegală ori neloială și, dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege, să o excludă.
CCR invocă inclusiv probele obținute prin tortură sau practici neloiale
Pentru a arăta importanța acestei protecții, Curtea amintește interdicția absolută privind folosirea probelor obținute prin tortură și a celor rezultate din asemenea probe.
Sunt invocate și situațiile în care probele au fost administrate prin practici neloiale sau prin încălcarea gravă a normelor procesuale.
Potrivit CCR, o persoană acuzată trebuie să aibă, într-un moment real și efectiv al procesului, posibilitatea de a contesta legalitatea probelor folosite împotriva sa.
Dacă această posibilitate ar fi fost închisă definitiv odată cu finalizarea camerei preliminare, dreptul la apărare ar fi fost restrâns până la atingerea substanței sale.
Parlamentul încercase să grăbească procedura camerei preliminare
Modificările urmăreau reducerea întârzierilor și respectarea duratei de cel mult 60 de zile prevăzute pentru camera preliminară.
În practică, această etapă poate fi prelungită prin termene succesive, probleme de citare, cereri și excepții referitoare la probe sau la actele efectuate de procurori.
Soluția adoptată de Parlament era accelerarea procedurii: termene apropiate, eliminarea citării repetate și închiderea definitivă a unor discuții privind legalitatea probelor.
CCR a stabilit însă că rapiditatea nu poate fi obținută prin diminuarea dreptului la apărare și a garanțiilor unui proces echitabil.
Curtea a constatat inclusiv că legea nu preciza procedura concretă prin care oamenii puteau urmări evoluția dosarului, deși le impunea această obligație.
Judecătorii nu puteau reuni și separa dosarele după noile reguli
Alte două prevederi declarate neconstituționale permiteau judecătorului de cameră preliminară să reunească sau să separe cauzele.
Parlamentul prevăzuse inclusiv posibilitatea ca numai o parte a unui dosar, referitoare la anumite infracțiuni sau la anumiți inculpați, să fie restituită procurorilor.
CCR a constatat că aceste reguli nu au fost corelate cu restul Codului de procedură penală. În actuala arhitectură a camerei preliminare, judecătorul verifică legalitatea trimiterii în judecată, a probelor și a actelor de urmărire penală, fără să soluționeze fondul dosarului.
Reunirea unor cauze ar fi impus însă o examinare minimală a faptelor, a probelor și a încadrărilor juridice, ceea ce depășește rolul atribuit judecătorului în această etapă.
Noile reguli puteau genera și situații greu de rezolvat: la ce parchet este restituit un dosar format din cauze instrumentate de unități diferite, cum sunt separate ulterior cauzele și cum este evitată pronunțarea unor soluții contradictorii.
Sesizarea a fost făcută de 96 de judecători ai instanței supreme
Legea fusese adoptată de Senat la 16 martie 2026 și de Camera Deputaților, în calitate de for decizional, la 13 mai.
Înainte ca actul normativ să fie promulgat, Înalta Curte de Casație și Justiție s-a întrunit în Secții Unite. Cu participarea a 96 de judecători, instanța supremă a hotărât să sesizeze Curtea Constituțională.
ÎCCJ a reclamat încă de atunci riscul afectării dreptului la apărare, al procesului echitabil și al rolului instanței în verificarea legalității probelor.
Guvernul a transmis la rândul său CCR că obiecțiile formulate sunt întemeiate.
Curtea Constituțională a admis sesizarea cu unanimitate de voturi și a declarat neconstituționale toate cele patru modificări contestate.
Ce se întâmplă acum cu legea
Publicarea deciziei în Monitorul Oficial înseamnă că soluția CCR este obligatorie pentru toate autoritățile statului.
Pentru că verificarea a fost făcută înainte de promulgarea legii, prevederile declarate neconstituționale nu pot intra în vigoare în forma adoptată de Parlament. Actul normativ trebuie reexaminat pentru a fi pus în acord cu decizia Curții Constituționale.
Prin urmare, oamenii implicați în dosare penale nu pierd dreptul de a fi informați oficial asupra termenelor în condițiile prevăzute de legislația în vigoare, iar legalitatea unor probe poate fi verificată și ulterior camerei preliminare atunci când sunt invocate încălcări care atrag nulitatea absolută.
Decizia nu anulează procese și nu elimină automat probe din dosare. Ea împiedică intrarea în vigoare a unor reguli care ar fi restrâns posibilitatea participanților de a contesta probele și de a participa efectiv la proces.
Video PHonline.ro
