
Diana Lupescu a rememorat una dintre cele mai importante perioade din cariera sa și a vorbit deschis despre anii în care și-a construit drumul în teatru și televiziune. Actrița a povestit cum era viața profesională în perioada comunistă, ce însemna să joci în săli neîncălzite și cum publicul reușea să găsească în spectacole o formă de libertate.
Deși frumusețea sa a făcut-o să fie distribuită în numeroase roluri de prințesă sau de zână, Diana Lupescu spune că adevăratele sale probleme au fost legate mai degrabă de propriile nesiguranțe și de vulnerabilitățile pe care le avea la începutul carierei.
„Nu m-am iubit destul, nu m-am considerat frumoasă”
Actrița nu consideră că a fost o victimă a regimului comunist, deși recunoaște că perioada respectivă a venit cu numeroase limitări. În ceea ce o privește, spune că cele mai mari obstacole au fost propriile sale îndoieli.
„Nu pot să spun că am fost o victimă a fostului regim, cum mi se mai întâmplă să aud în jur la unele colege. Problemele mele au fost ale mele, adică nu m-am iubit destul, nu m-am considerat frumoasă, eram vulnerabilă din cauza sănătății mele, singurătății mele, interiorizării mele, nepregătirii mele pentru lumea în care intrasem, sincerității mele și a modului direct de a spune ce aveam de spus”, a declarat artista pentru
Diana Lupescu a explicat și de ce a primit numeroase personaje în care trebuia să interpreteze femei frumoase. Actrița a fost foarte prezentă în televiziune într-o perioadă în care teatrul TV era difuzat săptămânal și a ajuns să fie cunoscută și apreciată de publicul român.
„Distribuirea mea în roluri de prințesă, de zână, de frumoasă era, cred, în primul rând datorată comodității realizatorilor. Am lucrat mult în televiziune pe vremea când exista o dată pe săptămână teatru TV; e perioada când am fost foarte prezentă și adoptată de publicul român. Am fost Klara în «Egmont», de Goethe, am jucat în «Pribeaga» lui Vasile Voiculescu, în «Trandafirii roșii» de Zaharia Bârsan și multe alte personaje foarte frumoase și interesante”.
În teatru, unul dintre rolurile care au rămas importante pentru ea a fost Zița din „O noapte furtunoasă”, de Caragiale. A jucat alături de Margareta Pogonat și Ștefan Sileanu, în regia lui Dan Micu. Diana Lupescu își amintește cu emoție și aprecierea primită din partea unor nume importante ale scenei românești.
„Doamna Dorina Lazăr mi-a spus că o considera cea mai bună Zița pe care a văzut-o. M-a marcat aprecierea unei actrițe de notorietate și mi-a făcut bine în clipele de îndoială. Doar Irina Petrescu și Gina Patrichi mi-au mai spus vorbe frumoase, atât”.
„Nu numai în teatru era frig, era peste tot”
Diana Lupescu a vorbit și despre condițiile dificile în care artiștii își desfășurau activitatea în perioada comunistă. Temperaturile scăzute din sălile de teatru erau doar una dintre problemele cu care se confruntau oamenii în acei ani. Actrița spune însă că lipsurile aveau și un efect neașteptat: îi făceau pe oameni să fie mai uniți.
„Nu numai în teatru era frig, era peste tot, și acasă. Culmea e că lipsurile ne apropiau, ne solidarizau. Exista SUBTEXTUL, adică ceva ce nu puteam spune, dar înțelegeam toți același lucru dintr-un gest, din cuvinte spuse într-un anumit fel”, a mai dezvăluit actrița.
În ciuda condițiilor, teatrul continua să atragă un public numeros. Oamenii stăteau ore întregi la cozi pentru a prinde bilete la spectacolele unor regizori importanți ai acelei perioade.
„S-a format un public de teatru care stătea ore la coadă pentru bilete, la spectacole excepționale în regia extraordinarilor Purcărete, Dan Micu, Alexa Visarion, Cătălina Buzoianu, Liviu Ciulei, Lucian Giurchescu, Lucian Pintilie… Era o lume fermecată în care ne curățam sufletul și mintea”.
Ce restricții a întâmpinat după căsătoria cu Mircea Diaconu
Întrebată dacă a simțit presiunea controlului exercitat asupra actrițelor care ieșeau în evidență prin eleganță sau farmec personal, Diana Lupescu spune că, la vremea respectivă, nu a conștientizat astfel de lucruri. Totuși, după căsătoria cu Mircea Diaconu, cei doi au întâmpinat o limitare clară în ceea ce privește aparițiile împreună.
Mai multe pentru tine
„În naivitatea mea, n-am sesizat așa ceva. Doar după căsătoria cu Mircea ni s-a transmis că nu putem fi cuplu în film sau pe coperta revistei Cinema, foarte citită și apreciată pe vremea aceea”.
Drumul Dianei Lupescu în actorie a început imediat după terminarea facultății, când a ajuns să joace la teatrele din Bacău. Ulterior, actrița a făcut parte din distribuțiile unor importante instituții teatrale din București.
De-a lungul anilor, artista a interpretat personaje din opere semnate de autori importanți și a avut experiențe diverse pe scenă.
Una dintre cele mai recente întâlniri cu publicul i-a amintit cât de puternică poate fi legătura dintre un actor și spectatorii săi. O femeie a recunoscut-o într-un magazin și i-a spus că o știe dintr-un spectacol jucat la Bulandra cu aproximativ 45 de ani în urmă.
„Surpriza mea a fost în urmă cu o lună, când o doamnă m-a oprit într-un magazin și mi-a spus că mă știe dintr-un spectacol de la Bulandra, «Dulapul», de Paul Everac, text pe care teatrul nu miza, dar care s-a jucat cu mare succes de public mult timp. Să rămâi în memoria afectivă a cuiva timp de 45 de ani mi se pare ceva extraordinar!”.




Sorin Grindeanu, pe legea salarizării: PNL și USR nu au fost în stare să negocieze cu cei de la Comisia Europeană
România campioană la scumpiri, inflație dublă față de Bulgaria, triplă față de Grecia și miliarde PNRR în pericol
Greșeala banală pe care o fac mulți români când își depun dosarul de pensionare: riscă să aștepte luni de zile după bani




