Amintit ca fiind unul dintre cele mai crude personaje din istorie, împăratul Nero a fost conducătorul Imperiului Roman între anii 54-68 De asemenea, este cunoscut astăzi ca unul dintre cele mai scandaloase figuri ale Imperiului Roman, fiind unul dintre împărații ale căror fapte au fost catalogate drept nebunești, speculându-se chiar că a declanșat Marele Incendiu din Roma care a mistuit orașul timp de săptămâni întregi. Însă, Nero era faimos și pentru atracția lui față de bărbați, așa că nu ar trebui să ne mire faptul că s-a îndrăgostit de un tânăr și l-a făcut noua „împărăteasă” a Romei.
Nero Claudius Caesar Augustus Germanicus (37-68), considerat de istorici drept ultimul împărat din dinastia iulio-claudiana, a devenit împărat al Romei în anul 54, după moartea tatălui său adoptiv, împăratul Claudius, și este faimos pentru mitul că ar fi incendiat Roma, pentru atrocităţi ca persecutarea creştinilor şi pentru crimele sale din familie.
Pe lângă faptul că este considerat un tiran și un ucigaș, împăratul Nero era faimos și pentru atracția lui față de bărbați. A avut două soții: Claudia Octavia și Poppaea Sabina, pe prima ucigând-o pentru a-şi securiza poziţia sa ca împărat, iar pe a doua a ucis-o în bătaie când a avut o criză de furie. Astfel, a fost nevoit să caute o „înlocuitoare”, pe care a găsit-o într-un tânăr pe nume Sporus, încă adolescent atunci când împăratul s-a îndrăgostit de el. Se spune că băiatul semăna izbitor de mult cu cea de-a doua sa soție.
Și, deși căsătoriile între persoane de același sex erau interzise în Roma, Nero a făcut ce a vrut, iar oricine internevea în planurile sale nu avea un sfârșit prea frumos. Astfel, a hotărât să îl castreze pe Sporus ca să se poată căsători cu el și i-a ordonat să se îmbrace în haine femeiești. Ulterior, a oficializat relația printr-o nuntă care a avut loc în anul 67 , făcându-l pe Sporus noua „împărăteasă” a Romei.
Băiatul, chiar dacă împăratul Nero susținea că este soția lui, era mai degrabă un sclav care nu și-a iubit niciodată stăpânul, iar la scurt timp după moartea acestuia, Sporus a intrat în grija prefectului pretorian Nymphidius Sabinus, care l-a tratat și el ca pe o soție și l-a numit „Poppaea”. Când Nymphidius a încercat să se declare împărat, a fost ucis de către propriii săi soldați, iar tânărul a devenit proprietatea împăratului Otho, care a fost ucis și acesta de dușmanii săi în anul 69
După asasinarea lui Otho, Vitellius a devenit conducătorul Romei, iar acesta nu a fost încântat de ideea de a avea un asemenea sclav. Astfel că, i-a ordonat să devină actor într-un spectacol care avea să recreeze legenda răpirii Proserpinei, un act care implica violență și viol. Pentru a evita să fie umilit, Sporus s-a sinucis la vârsta de 20 de ani.