Ziua în care patru bombe nucleare au căzut pe teritoriul Spaniei. O tragedie aviatică ale cărei urmări se simt și 60 de ani mai târziu

Când un bombardier B-52 s-a ciocnit de un avion de realimentare în zbor KC-135 deasupra Spaniei, trei bombe cu hidrogen s-au prăbușit pe pământ și una a căzut în mare. Din fericire, niciuna dintre arme nu a produs o explozie nucleară, dar două dintre ele s-au distrus în momentul impactului și au împrăștiat material radioactiv, ceea ce a dus la o operațiune de decontaminare a solului care a durat luni de zile și probleme grave de sănătate pentru mulți dintre cei de veterani americani ce au participat la curățarea zonei afectate.

Teorie lansată de Sebastian Ghiță: „Red alert! Partidele Pro Occident sunt obligate să ajungă la o soluție de guvernare”

Dezvoltată treptat în anii ‘50 și stabilită ca doctrină în anii ‘60, triada nucleară americană reprezintă coloana vertebrală a strategiei de descurajare nucleară a Pentagonului.

După pelerinajul electoral făcut pentru noul premier maghiar, întrebarea momentului: A participat consilierul Tonciuc și la parada LGBT de la Budapesta?

În afară de silozuri de rachete și submarine, al treilea pilon al acestei triade este format de bombardierele strategice.

Mai avem țară sau suntem colonie? Un nou „tun” dat de guvernul Bolojan. Ce contract a semnat ieri cu o companie germană

Astăzi, aceste bombardiere nu mai participă la misiuni de patrulare constantă, însă în perioada 1961-68 ele erau echipate cu cele mai devastatoare arme construite vreodată de oameni și zburau în zone de unde puteau lansa atacuri nucleare asupra Uniunii Sovietice – Operațiunea „Chrome Dome”.

Deși misiunile fără oprire ale bombardierelor americane păreau a fi o măsură necesară la acea vreme, nu era deloc una lipsită de pericole. Acest lucru a devenit foarte clar deasupra teritoriului Spaniei în dimineața zilei de 17 ianuarie 1966, într-o perioadă în care tensiunile dintre SUA și Uniunea Sovietică erau la cote maxime.

Un bombardier B-52G al Statelor Unite zbura pe o rută care trecea prin Strâmtoarea Gibraltar și Marea Mediterană, urmând a ajunge în Italia și Marea Adriatică, când s-a ciocnit cu un avion militar de realimentare în zbor K-135.

Astfel de tragedii pot avea loc în timpul zborurilor de realimentare, însă acest accident a fost cu atât mai periculos cu cât bombardierul era înarmat cu patru bombe termonucleare.

Una dintre cele mai complexe operațiuni de recuperare subacvatică din istorie

După dezintegrarea bombardierului în aer, trei dintre bombe au căzut în apropierea satului Palomares, pe coasta de sud-est a Spaniei, în timp ce a patra bombă a căzut în Marea Mediterană.

În doar câteva ore, aproximativ de militari americani au fost transportați în acest sat izolat de pescari. Explozibilii din două bombe s-au detonat în momentul impactului cu solul, formând cratere adânci și împrăștiind plutoniu pe terenurile agricole din zonă.

„A fost haos”, a povestit John Garman, un ofițer al poliției militare, care avea 23 de ani când a trebuit să inspecteze zona la doar câteva ore după producerea accidentului.

„Resturile s-au împrăștiat prin tot satul. O mare parte din bombardier s-a prăbușit în curtea unei școli”, a spus Garman într-un interviu pentru New York Times.

de tone de vegetație și sol radioactiv au fost transportate în SUA pentru a fi procesate în siguranță, potrivit Pentru recuperarea celei de-a patra bombe a fost nevoie de desfășurarea uneia dintre cele mai complexe operațiuni de recuperare subacvatică din istorie.

Căutările, care au durat 80 de zile, au implicat 33 de vase ale marinei SUA, de oameni și submersibilul pentru explorări de mare adâncime Alvin.

Un pescar din localitate a văzut cum bomba a căzut în apă după ce s-a deschis parașuta, iar mărturia sa i-a ajutat pe americani să găsească bomba în apă la o adâncime de 780 de metri.

Mulți dintre cei de veterani americani care au participat la misiunea de decontaminare a solului s-au îmbolnăvit

În timpul primei încercări de recuperare a bombei, un cablu s-a rupt, iar bomba a căzut într-un canion subacvatic încă și mai adânc. Ea a fost localizată din nou abia nouă zile mai târziu.

Pe data de 7 aprilie 1966, bomba a fost scoasă într-un final la suprafață. Cu toate că învelișul exterior era îndoit, bomba era intactă și nu au existat scurgeri radioactive.

Din cei 11 membri ai echipajului din aeronavele implicate în accident, șapte și-au pierdut viața. Niciun localnic de la sol nu a fost rănit.

Totuși, timp de zeci de ani după incident, mulți dintre cei de veterani americani care au participat la misiunea de decontaminare a solului s-au îmbolnăvit. De cele mai multe ori, ei au făcut diverse tipuri de cancer asociate cu expunerea la radiații.

Soldații au dat în judecată Departamentul pentru Drepturile Veteranilor din Statele Unite, după ce autoritățile au negat faptul că ar fi existat riscul ca aceștia să fi fost expuși la radiații.

Congresul american a adoptat o lege în 2022 prin care le-a oferit dreptul la îngrijiri medicale veteranilor afectați de incidentul din Palomares care mai erau încă în viață și anumite beneficii rudelor celor decedați.

Operațiunea „Chrome Dome” nu a mai durat mult după accidentul aviatic din Spania. Doar doi ani mai târziu, un alt bombardier B-52 echipat cu bombe termonucleare s-a prăbușit în apropiere de Baza Aeriană Thule din Groenlanda, iar conducerea Forțelor Aeriene ale Statelor Unite a suspendat imediat zborurile efectuate în cadrul operațiunii pe termen nelimitat.