După pronunțarea hotărârii CJUE în cauza Lin II, o parte a presei a prezentat decizia ca pe o răsturnare totală a jurisprudenței Înaltei Curți privind prescripția răspunderii penale.
Consilierul Mihai Apostolache, despre primarul Polițeanu: „Omul care s-a profilat drept un luptător antisistem a sfârșit prin a consolida sistemul”O lectură atentă a hotărârii arată însă că această concluzie este greșită.
8 milioane de euro pentru copii și comunitate, la Ariceștii Rahtivani. Complexul „Trestioreanu”, model de investiție în educație și sport
VIDEO/ Biroul primarului ar fi trebuit să fie cabinet de ortopedie pentru copii. De ce n-a mai fost construit spitalul de pediatrie în clădirea din centrul PloieștiuluiCine citește doar titlurile din presă poate rămâne cu impresia că CJUE a declarat nelegală Decizia nr. 67/2022 a ÎCCJ. Cine citește însă paragraful 159 al hotărârii ajunge la o concluzie diferită:
CJUE afirmă expres că instanțele române trebuie să refuze aplicarea standardului național privind lex mitior, consacrat prin Decizia nr. 67/2022 a ÎCCJ, DOAR în cadrul unor fraude grave care aduc atingere intereselor financiare ale Uniunii Europene. Această precizare este esențială.
CJUE nu desființează Decizia ÎCCJ și nici nu afirmă că aceasta a fost greșită.
Dimpotrivă, Curtea identifică expres standardul național rezultat din Decizia nr. 67/2022 și îl limitează EXCLUSIV la domeniul în care intervine obligația statelor membre de a proteja interesele financiare ale Uniunii.
Cu alte cuvinte, CJUE spune că Decizia ÎCCJ nu trebuie aplicată în cauzele privind fraude grave cu fonduri europene, fraude grave în materie de TVA care afectează bugetul Uniunii sau infracțiuni comise în legătură cu fondurile europene.
În schimb, chiar Curtea precizează că autorii ALTOR fraude pot beneficia in continuare de efectul retroactiv rezultat din Decizia nr. 67/2022.
Această formulare confirmă că standardul național consacrat de ÎCCJ RAMANE valabil și continuă să fie aplicabil în TOATE celelalte cauze care nu intră sub incidența articolului 325 TFUE.
Asta înseamnă că Decizia nr. 67/2022 continuă să fie aplicabilă, în TOATE cauzele privind:
– corupția fără legătură cu fondurile europene;
– traficul de droguri;
tâlhăria;
– spalarea banilor
– delapidarea
și celelalte infracțiuni prevăzute de Codul penal care NU afectează interesele financiare ale Uniunii Europene.
Aceasta este chiar concluzia care rezultă din paragraful 159: CJUE nu spune că Decizia ÎCCJ este greșită, ci doar că nu poate fi opusă obligațiilor care decurg din dreptul Uniunii în materia fraudelor grave împotriva intereselor financiare ale UE.
Mai mult, aceeași hotărâre precizează că NU IMPUNE instanțelor române să creeze o lex tertia și nici nu obligă la combinarea unor reglementări succesive privind prescripția.
Acest aspect confirmă că CJUE nu a urmărit desființarea standardului național consacrat de ÎCCJ, ci doar DELIMITAREA domeniului în care acesta poate fi aplicat.
Hotărârea stabilește doar că acest standard național nu poate fi aplicat în cauzele privind fraudele grave care afectează interesele financiare ale Uniunii Europene.
În TOATE celelalte cauze penale, Decizia ÎCCJ nr. 67/2022 rămâne un reper jurisprudențial aplicabil care respecta legislatia UE
Video PHonline.ro
